de Tomislav Vlašić

Dragi cititori,

aceste cuvinte ale lui Isus, transmise de Sfântul Luca, se referă la venirea glorioasă a Domnului. În acelaşi timp, se referă la fiecare clipă a vieţii noastre şi a istoriei omenirii, la situaţiile favorabile şi nefavorabile: Dumnezeu vine mereu în întâmpinarea celui care-L caută. Putem să ne bucurăm de prezenţa Sa extraordinară şi să o manifestăm în aceste timpuri.

Conştienţa în credinţă ne stimulează să percepem prezenţa Sa şi acţiunea Sa în noi şi în jurul nostru. Cine şi-a oferit propria viaţă lui Cristos prin Preacurata Fecioară Maria, e deja implicat în procesul Noii Creaţii; poate observa în sine o transformare care nu se opreşte şi pe care nimic nu o poate opri. Credinţa vie îl poartă la o experienţă trăită profund, care-i creşte certitudinea.

V-am spus că acţiunea Trinitară se va realiza în noi prin instrumentele extraordinare şi prin întregul Trup Mistic. În acest an, e prevăzută pentru noi o apropiere deosebită a îngerilor şi a sfinţilor. Dintre multele experienţele trăite, doresc să vă împărtăşesc în mod deosebit una, care vă poate ajuta să participaţi mai bine la această lucrare a Domnului.

În 25 ianuarie 2013, de sărbătoarea Convertirii Sfântului Pavel, apostolul însuşi s-a prezentat în spirit şi ne-a vorbit. Sfântul Pavel a subliniat în particular două puncte fundamentale: bucuria şi concreteţea.

1. S-a prezentat plin de bucurie şi de laudă adresată lui Dumnezeu pentru că în sfârşit a început evanghelizarea Universului. Toţi apostolii şi sfinţii Îi înalţă laudă lui Dumnezeu pentru această operă. În acest an s-a intensificat lauda sfinţilor: ei acompaniază acţiunea lui Dumnezeu cu mare laudă şi recunoştinţă. Sfântul Pavel a dorit să ne comunice această bucurie, pentru ca şi noi să fim cuprinşi de ea.

1. În spiritul nostru s-a trezit imediat întrebarea: „Ce şi cum trebuie să facem“? Sfântul Pavel ne-a dat un răspuns concret: „Acceptaţi voinţa lui Dumnezeu rămânând acolo unde El v-a pus. În viaţa mea m-am rugat, am lucrat; am fost în închisoare, persecutat, bătut până la moarte, ucis. În toate aceste situaţii, L-am slujit pe Dumnezeu. Faceţi şi voi acelaşi lucru“.

Putem acum să reluăm aceste două puncte pentru drumul transformării noastre: în toate situaţiile noi putem să trăim ca înviaţi, putem să-L lăudăm pe Dumnezeu şi să manifestăm viaţa lui Dumnezeu în noi.

Cum putem participa la această puternică acţiune Trinitară? Isus însuşi ne-a explicat: „Cine Mă iubeşte, cunoaşte poruncile Mele şi le urmează. Pe cel ce Mă iubeşte şi Tatăl Meu îl va iubi; şi Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui“. (In 14,21) Mai spune: Tatăl vă va trimite în Numele Meu un Apărător: Spiritul Sfânt. El vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aminti tot ceea ce v-am spus Eu“ (In 14,25-26).

Dumnezeu este, deci, prezent în noi. Putem primi viaţa şi acţiunea Lui în măsura în care suntem deschişi prezenţei Sale. Maxima atenţie pe care o putem avea faţă de Dumnezeu este aceasta: să-L iubim cu toate puterile, mai presus de tot, aşa cum Dumnezeu ne iubeşte pe fiecare dintre noi, şi, în acelaşi timp, să mărturisim iubirea lui Dumnezeu celorlalţi, iubindu-l pe aproapele ca pe noi înşine.

Vă indic în acest sens câţiva paşi concreţi:

    1. Mă hotărăsc să-I dedic timp lui Dumnezeu. Cobor în spiritul meu, în adâncul fiinţei mele, cu rugăciunea simplă a inimii mele. Aşez înaintea lui Dumnezeu tot ceea ce mă deranjează şi mă distrage: păcatele mele, rănile, provocările care vin din exterior. Mă golesc de tot ceea ce, înlăuntrul meu, mă împiedică să percep prezenţa lui Dumnezeu şi să mă cufund în iubirea Sa. Îi încredinţez şi Îi ofer viaţa mea lui Dumnezeu…

   2. Mă abandonez acţiunii lui Dumnezeu şi particip la ea. Dumnezeu m-a creat şi m-a răscumpărat. Dumnezeu creează totul nou în mine şi în Univers; aceasta este lucrarea Sa.

„Doamne, Tu mă cercetezi şi mă cunoşti; ştii când mă aşez şi când mă scol.

De departe ai priceput gândurile mele; ştii când umblu şi când stau,

cunoscut îţi este fiecare pas al meu…“

 (Ps 139,1-3)

„Cercetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea;

încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele,

şi vezi de este calea fărădelegii în mine

şi mă îndreptează pe calea cea veşnică.“

(Ps 139, 23-24)

În fiecare cuvânt revelat, Tu eşti prezent. Doresc ca fiecare din ele să mă scruteze şi să mă cunoască, să mă cuprindă în sensul lor profund… Să nu predomine iniţiativa mea, nici interpretarea mea, ci iniţiativa Ta Trinitară care creează totul nou în mine, care mântuieşte totul, care sfinţeşte şi duce la desăvârşire.

     3. Îl caut pe Dumnezeul cel viu aşa cum este El. Dacă-L pun mai presus de toate: de nevoile mele, de sănătate, de viaţa mea însăşi, primesc o viaţă nouă care coboară de la Dumnezeu şi care e integră, sănătoasă… Primesc TOTUL!

    4. Percep în mine spiritul lui Dumnezeu care produce în mine roadele Sale: iubire, bucurie, pace, înţelegere, mărinimie, bunătate, fidelitate, blândeţe, stăpânire de sine (Gal 5,22-23). În mine vibrează viaţa lui Dumnezeu… Reînnoind întâlnirea mea cu Dumnezeu, cufundându-mă în iubirea Lui, eu renasc, progresez şi devin o făptură nouă… 

   5. Decid să trăiesc viaţa lui Dumnezeu şi să manifest realitatea lui Dumnezeu. În acest mod, în mine totul răsare, înfloreşte, creşte, precum natura primăvara care, cu frumuseţea şi cu mireasma sa, atrage totul într-o splendidă comuniune universală…

    6. Din adâncul fiinţei mele înalţ lauda mea profundă. Nimeni nu m-a învăţat această laudă, Dumnezeu însuşi a generat-o în mine şi a înălţat-o la El. O uneşte, în Spiritul Său, laudei celorlalţi, în Liturghia Cerească. Ştiu că acesta este destinul meu, ca şi al tuturor fiilor Săi şi al noului Univers. Toate acestea deschid larg orizonturile mele şi mă unesc cu o putere divină universală, care înaintează şi nu se mai opreşte.

Dumnezeu se face prezent cu adevărat, se lasă contemplat; este certitudinea absolută! El însuşi mă instruieşte, pentru că mă cufundă în viaţa Sa. În El, pot contempla toată realitatea…

Dacă veţi continua astfel, întâlnindu-L pe Dumnezeu în fiecare zi, profitând de fiecare moment pentru a fi cu El, veţi descoperi minunăţii în viaţa voastră, şi viaţa va fi semnul cel mai mare pe care Dumnezeu vi-l poate da. Veţi experimenta cum se vindecă rănile voastre, veţi uita amărăciunea ofenselor suferite, şi iertarea va izbucni în voi ca o revărsare a vieţii. Fiecare dar al lui Dumnezeu în voi va fi autentic şi se va maturiza. În orice acţiune sau slujire a voastră, va transpare viaţa lui Dumnezeu. Aceasta va fi mărturia autentică a acţiunii Trinitare în voi.

Viaţa voastră va deveni atunci o laudă continuă a lui Dumnezeu, care va creşte din zi în zi, până când veţi intra în Noua Creaţie. Va fi lauda întregului Univers.

 Vă mulţumim pentru drumul vostru înspre Dumnezeu. Suntem tot mai uniţi cu toţi fiii lui Dumnezeu şi întăriţi de Spiritul Său.

Vă îmbrăţişăm şi vă binecuvântăm, în Numele Dumnezeului Trinitar.

Dragi cititori,

în introducerea ultimului mesaj al Sfântului Augustin din 3 aprilie 2013, primit prin Stefania primit prin, ne-am exprimat dorinţa noastră „să nu rămâneţi doar cititori, ci să deveniţi instrumente ale sfinţeniei, instrumente care manifestă viaţa”. Mesajul a deschis orizonturi largi pentru viaţa întregii omeniri: omul şi întreaga Creaţie sunt destinaţi glorificării, la care se ajunge prin sfinţenie, care este plinătatea vieţii. E minunat! Dar cum să fim părtaşi la toate acestea?

Orice formă de viaţă, în fiecare stadiu al său, are nevoie de multă iubire şi atenţie. Pentru a fi părtaşi ai Vieţii, comoara ascunsă înlăuntrul nostru, e nevoie să avem o mare iubire, timpul potrivit, condiţiile adecvate. Întregul Trup Mistic al lui Cristos a primit putere în acest timp pentru a ne ajuta să descoperim viaţa lui Dumnezeu în noi. E nevoie de disponibilitatea noastră de a intra într-o relaţie profundă cu Dumnezeul nostru şi de a primi acţiunea Sa în noi.

Pornim împreună de la rugăciunea lui Isus, prezentată în Evanghelia lui Ioan (In 17,1-3). Să ne cufundăm în această rugăciune a lui Isus înlăuntrul nostru, şi fiecare să încerce să o activeze în sine:

„Părinte, a venit ceasul!

Preaslăveşte pe Fiul Tău,

ca şi Fiul să Te preaslăvească.

 Precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul,

ca să dea viaţă veşnică

tuturor acelora pe care Tu I-ai dat Lui.

Şi aceasta este viaţa veşnică:

să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat,

şi pe Isus Cristos pe Care L-ai trimis.“

- Faţă în faţă cu Dumnezeu – Dumnezeu mi s-a revelat în momentul zămislirii mele. M-a predispus să fiu integru, să trăiesc plinătatea vieţii. Îmi comunică viaţa Sa cu maximă atenţie: se preaslăveşte în mine, pentru ca eu să-L preaslăvesc şi să-L manifest tuturor.

Credinţa care mă deschide în adâncul fiinţei mele la această conştiinţă, risipeşte în mine dubiile, nesiguranţa, fanteziile, disperarea… Spiritul Sfânt trezeşte în mine dorinţa unei vieţi împlinite. El deschide tot mai mult sigiliul pe care Dumnezeu l-a întipărit în mine şi orientează desăvârşit viaţa mea. Sigiliul Său şi sfinţenia Sa sunt viaţa deplină.

A sosit ceasul meu! Mă bucur, mă rog, cânt, mă hotărăsc să trăiesc Viaţa. Harul lui Dumnezeu se pune în mişcare în mine.

- Isus vindecă întreaga mea viaţă mă învie. E trimis de Tatăl cu puterea Spiritului Sfânt ca să mă vindece, să mă mântuiască. Nu le apare Înviat doar femeilor şi apostolilor, şi nu le vorbeşte numai lor; îmi vorbeşte şi mie. Sunt destinat să percep prezenţa Sa şi să-i aud vocea: „Eu sunt Păstorul cel Bun: Eu Îmi cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine, precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu pe El. Şi viaţa Mea  Mi-o pun pentru oi.“ (In 10,14-15).

- Isus Cristos, Cuvântul lui Dumnezeu, vibrează în toată fiinţa mea, până în străfunduri. Vibraţia Lui e mântuitoare: nu judecă, ci iartă totul, vindecă rănile, se oferă pentru mine pentru a ispăşi greşelile mele, se bucură să mă elibereze din sclavie… Mă învie! Deschide vieţii mele un viitor sigur, minunat, plin de surprize, chiar şi atunci când trebuie să înfrunt încercările: tocmai acolo se exprimă într-un mod extraordinar puterea Învierii Sale. Viaţa mea se fortifică până când învinge tot ceea ce o surpă.

Mă las învăluit de această vibraţie. Rămân cufundat în tăcere, acolo unde percep viaţa care curge în mine. Spiritul Sfânt depăşeşte raţionalitatea mea! E bine să rămân aşa: din acească tăcere se naşte în mine viaţa integră, sfântă, glorificarea mea în Dumnezeu…

- Sunt destinat să manifest gloria lui Dumnezeu. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu. De aceasta m-a creat şi m-a chemat la viaţă. „Dacă veţi rămâne uniţi cu mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi tot ceea ce voiţi şi vă va fi dat. Întru aceasta a fost slăvit Tatăl Meu, ca să aduceţi roadă multă şi să vă faceţi ucenici ai Mei.“ spune Isus (In 15,7).

Sunt unic, preţios, irepetibil în ochii lui Dumnezeu! Dumnezeu investeşte în mine toată puterea Sa şi mă învăluie cu toate harurile necesare.

Mulţumesc, mulţumesc, Doamne!…

 - Regenerat, încep să trăiesc aşa. Nu pot rămâne izolat în mine însumi, pentru că viaţa renăscută doreşte să se comunice altora. A comunica şi a împărtăşi viaţa, înseamnă a o multiplica, în micile nuclee, ca şi în grupuri.

Omenirea şi toată Creaţia sunt destinate să fie glorificate de Dumnezeu şi să-L glorifice, la rândul lor, pe Creator!

Nădăjduieşte în Domnul şi fă binele,

locuieşte pământul şi iubeşte adevărul.

Desfătează-te în Domnul şi El îţi va împlini cererile inimii tale.

Încredinţează Domnului calea ta

şi nădăjduieşte în El, şi El va împlini:

va scoate la iveală ca lumina dreptatea ta

şi dreptul tău, ca soarele la amiază.

Stai liniştit înaintea Domnului şi aşteaptă-L;

nu râvni după cel ce sporeşte în calea sa, după omul care face nelegiuirea!

Fereşte-te de mânie şi depărtează de la tine furia,

Nu te tulbura, căci îţi va fi spre rău.“(Ps 36,3-8)

Voi fi cu voi în rugăciune şi vă binecuvântez, în Numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt.

Stefania Caterina și Tomislav Vlašić

Dragi cititori,

ajunşi în acest punct al drumului nostru, care devine tot mai intens şi plin de haruri, simţim nevoia de a puncta anumite lucruri, pentru a vă ajuta să înţelegeţi mai bine ceea ce trece prin persoanele noastre şi mărturia pe care v-o dăm de câţiva ani, şi prin intermediul acestui site.

După cum aţi putut observa, în ultima vreme scriem pe acest site atât individual cât şi împreună. Mărturia noastră, de fapt, este comună, şi comună este şi misiunea noastră. Scriem și individual deoarece fiecare, pe lângă misiunea comună, are şi slujirea sa proprie înaintea lui Dumnezeu; astfel, mărturia noastră se completează şi se îmbogăţeşte cu originalitatea amândurora.

Mărturia noastră nu porneşte de la noi înşine, ca instrumente individuale ale lui Dumnezeu, ci de la apartenenţa noastră la Nucleul Central, care este unul din instrumentele extraordinare ale lui Dumnezeu pentru acest timp. V-am explicat în repetate rânduri natura şi acţiunea instrumentelor extraordinare ale lui Dumnezeu, care sunt: Nucleul Central, îngerii şi fraţii din Univers fideli lui Dumnezeu. De aceea, mărturia noastră este mărturia a doi membri ai Nucleului Central care trăiesc pe Pământ. Tot ceea ce vă transmitem este rodul comuniunii şi al acţiunii în Spiritul Sfânt, între  toate cele trei instrumente extraordinare, ai căror reprezentanți și purtători de cuvânt suntem.

Dumnezeu a prevăzut ca aceste instrumente să fie pe deplin manifestate întregii omeniri la momentul potrivit şi în modul pe care El îl cunoaşte; aceasta nu face parte din atribuțiile noastre. Ceea ce ne revine nouă este să ne prezentăm drept ceea ce suntem, fără să ne sustragem slujirii la care Dumnezeu ne-a chemat. Asta este ceea ce ne-a cerut Dumnezeu şi ceea ce facem, fără fanatism, dar cu conştiinţa responsabilităţii noastre.

Nu vă spunem aceste lucruri pentru a ne pune în centrul atenţiei sau pentru că ne considerăm superiori altora, ci pentru a vă ajuta să înţelegeţi că am fost chemaţi să colaborăm la acţiunea lui Dumnezeu din aceste timpuri, care este vastă şi complexă. Dacă acest fapt, pe de o parte ne permite să observăm evenimentele care se desfăşoară în Univers din diverse unghiuri, şi nu doar de pe Pământ, pe de altă parte, ne obligă la o mărturie francă înaintea lui Dumnezeu şi a voastră, a tuturor.

Dumnezeu ne-a cerut să mărturisim ceea ce vedem şi auzim, pentru a-i ajuta pe fiii Săi pe drumul lor în acest timp. Puteţi înţelege, deci, cât este de necesar să vă însoţim scriindu-vă frecvent. Puteţi înţelege şi de ce Dumnezeu permite atâtor instrumente să vorbească prin noi: pentru a vă explica realitatea complexă şi profundă pe care o vedem şi în care ne mişcăm, dar care nu ne este rezervată doar nouă, ci aşteaptă toată omenirea. Dorim pur şi simplu să deschidem calea oricui doreşte să participe la planul lui Dumnezeu din acest timp: acela de a reuni în Cristos întregul Univers.

De fapt, slujirea tuturor celor trei instrumente extraordinare este aceea de a revela şi mărturisi dinamicitatea planului lui Dumnezeu de a reuni în Cristos întreaga Creaţie. De la aceasta derivă manifesarea Dumnezeului Trinitar şi Unic. Rodul acestui plan va fi splendoarea Bisericii Universale.

Oferirea noastră lui Dumnezeu, prin Inima Neprihănită a Mariei, este fundamentul vieţii noastre şi miezul misiunii şi mărturiei noastre. Ne oferim pentru voi şi vă binecuvântăm, amintindu-vă continuu în rugăciunea noastră.

acest mesaj al Sfântului Augustin, care ne-a fost comunicat prin Stefania Caterina, se inserează în programul prezentat de Sfântul Arhanghel Mihail în mesajul din 17 martie 2013 cu aceste cuvinte: „Astăzi începe pentru voi toţi un mare drum de reînnoire spirituală…“ Sfântul Augustin subliniază: „Dumnezeu a dorit ca eu să încep cu voi drumul de sfinţire prevăzut în acest timp pentru poporul lui Dumnezeu. Alţii vă vor vorbi după mine… mari mărturisitori ai lui Dumnezeu pe Pământ și în Univers“. Ce înseamnă acest lucru?

Dumnezeul Trinitar şi Unic acţionează mereu în mijlocul nostru. Viaţa Sa, care e sfinţenie, se va manifesta tot mai mult, până la culme, când Fiul Său va veni în glorie (Ap 1,7-8). Cu El se vor manifesta sfinţii Săi (Zah 14,5), toată sfinţenia tuturor timpurilor: Viaţa va triumfa în Noua Creaţie!

Dragi cititori, dorim să nu rămâneţi simpli cititori, ci să deveniţi instrumente ale sfinţeniei, instrumente care manifestă Viaţa. Porniţi la drum, pentru a putea primi tot ceea ce Dumnezeu doreşte să vă comunice, atât individual cât şi în nuclee, prin toţi sfinţii, prin toţi drepţii, prin comuniunea Universală în Spiritul Sfânt. Noi vă vom însoți încercând, aşa limitaţi cum suntem, să vă transmitem sfinţenia lui Dumnezeu cu viaţa noastră, în speranţa că astfel vă vom putea ajuta să deveniţi sfinţi. Vă binecuvântăm cu iubire.

Stefania Caterina şi Tomislav Vlašić

Mesajul Sfântului Augustin, episcop şi doctor al Bisericii, din 3 aprilie 2013

„Dragi fraţi şi surori, Dumnezeu a vrut ca eu să încep cu voi drumul de sfinţire prevăzut în aceste timpuri pentru poporul lui Dumnezeu. Alţii vă vor vorbi după mine; va fi un dialog profund între Dumnezeu şi poporul Său, Biserica, prin diferite instrumente care au fost şi sunt  mari mărturisitori ai lui Dumnezeu pe Pământ şi în Univers.

Dumnezeu doreşte să vă vorbesc despre sfinţenie ca principiu şi mijloc de sfinţire pentru fiecare dintre voi şi pentru Biserica întreagă. Ce înseamnă sfinţire? Înseamnă că fiecare din voi şi toţi împreună sunteţi destinaţi să fiţi glorificaţi în Dumnezeu şi de către Dumnezeu, să străluciți în gloria Creatorului. El e Tată şi de aceea doreşte să împărtăşească cu toţi fiii Săi, fără excepţie, gloria şi puterea Sa. Doreşte ca tot poporul care Îi aparţine să fie un popor glorios, capabil să mărturisească măreţia Sa.

La sfinţirea personală dar și ca popor, nu se poate ajunge fără sfinţenie. Ea nu e departe de existenţa voastră ci face parte din ea încă de la început. De fapt, omul cunoaşte sfinţenia lui Dumnezeu încă din momentul conceperii sale; chiar în acel moment se află în faţa Creatorului şi e chemat să aleagă între Dumnezeu, Binele suprem, şi Lucifer, începătorul răului. Asta înseamnă că fiecare om experimentează existenţa lui Dumnezeu şi a demonului, cu o certitudine absolută, încă din momentul zămislirii sale; încă de atunci Dumnezeu îl asistă cu harul Său pentru a-l ajuta să aleagă. Dacă Îl alege pe Dumnezeu, atunci alege sfinţenia, pentru că Dumnezeu e Sfânt ,şi cine Îl primeşte pe Dumnezeu în viaţa Sa, primeşte şi sfinţenia Sa. Omul e liber să aleagă şi rămâne liber să aleagă din primul moment până în veşnicie. Nu voi insista asupra acestui punct, pentru că aţi primit deja multe explicaţii în aceşti ani.

Dumnezeu l-a creat pe om să fie un fiu al Său, de aceea l-a destinat pentru sfinţenie, l-a chemat la sfinţenie din momentul zămislirii sale. Cum ar putea, de altfel, cel care e Sfânt să dorească pentru fiii Săi altceva decât sfinţenia? Alegerile greşite ale omului sunt cele care-l corup, îl fac să decadă; Dumnezeu îl cheamă pe fiecare om la sfinţenie şi sămânţa vieţii divine există în spiritul uman. De aceea, spiritul omului conservă amintirea lui Dumnezeu din momentul zămislirii. Viaţa pământească, cu încercările ei, cu luptele, ispitele şi cu prezenţa apăsătoare a răului, pot să estompeze acea amintire iniţială, dar nu o pot stinge de tot. Ea rămâne ca un geamăt profund, uneori inexprimabil, în adâncul sufletului fiecărui om, chiar şi a aceluia care-L respinge pe Dumnezeu.

Fiecare om poate percepe în el însuşi viaţa lui Dumnezeu, în funcție de originalitatea sa; tinde spre acea viaţă, o caută aşa cum o plantă caută lumina de care are nevoie pentru a trăi. Omul tânjeşte necontenit după Dumnezeu, chiar şi atunci când nivel raţional Îi ignoră existenţa, deoarece cunoaşterea lui Dumnezeu nu e o cunoaştere raţională. Spiritul Sfânt acţionează în profunzimile spiritului omenesc şi-l orientează înspre ceea ce stă mai presus de om; îl înalţă la Dumnezeu, pentru că El însuşi este Dumnezeu şi vi Se comunică, unindu-vă cu Tatăl şi ci Fiul, aşa cum El însuşi este unit cu Ei.

Sfinţenia, deci, e fundamentul sfinţirii, e o sămânţă sădită în voi de către Creator. Atunci când omul Îl primeşte pe Dumnezeu în viaţa sa şi-L iubeşte, sămânţa încolțește și răsare sfințenia, care creşte până când devine un arbore, arborele vieţii voastre. Acest arbore produce frunzele şi fructele care sunt virtuţile şi faptele. Timpul trece şi, dacă e bine îngrijit, arborele vostru dă roade tot mai bogate, până când Creatorul decide să-l sădească într-o altă grădină, cea a veşniciei. Şi aici continuă să dea rod până când va veni Noua Creaţie, şi fiecare arbore va fi pus la locul său pentru totdeauna. În Noua Creaţie se va realiza glorificarea definitivă a fiecărui fiu al lui Dumnezeu şi a întregului Său popor; nici măcar gloria Paradisului nu e definitivă: sfinţii aşteaptă Învierea de la sfârşitul timpurilor, preludiul Noii Creaţii, al Împărăţiei veşnice a Dumnezeului nostru. Atunci, sfinţenia fiecăruia şi a tuturor va ajunge la împlinirea sa glorioasă: oamenii şi creaturile vor fi sfinţite, adică glorificate.

Sfinţenia e deci mijlocul de acces în Noua Creaţie. E ceea ce vă trebuie pentru a înainta în aceste timpuri, în care Dumnezeu aşteaptă ca fiecare din voi şi toată Biserica să ajungă la adevărata sfinţenie. Isus Cristos, primul născut din Noua Creaţie şi Capul Bisericii, s-a sfinţit pe Sine prin Jertfa Sa, deschizând drumul către sfinţire întregului popor. De aceea, nu trebuie să vă temeţi: Isus v-a dat Trupul şi Sângele Său ca hrană, pentru ca dorinţa de Dumnezeu care stă în voi toţi să nu rămână doar o dorinţă, ci să devină o realitate concretă şi vizibilă în sfinţenia fiecăruia şi a întregii Biserici.

Aş vrea să înţelegeţi că virtuţile şi faptele bune ale creştinilor sunt rodul sfinţeniei, şi nu invers. Fiţi atenţi la acest aspect: omul poate face multe fapte bune fără să fie sfânt; poate să aibă comportamente virtuoase, care, însă, nu sunt virtuţi. Lumea e plină de acţiuni umanitare care nu provin din sfinţenie ci din compasiune umană, emoţie, din sentimente. Chiar şi cei care-l slujesc pe Satana îşi maschează adesea reala lor activitate prin fapte aparent bune. Voi să nu faceţi aşa, ci ceea ce sunteţi şi tot ceea ce faceţi, să fie rodul iubirii voastre pentru Dumnezeu, al dăruirii voastre sincere Lui, prin Isus Cristos, şi al iubirii dezinteresate pentru ceilalţi.

Să nu aveţi nicio ambiţie. Să ştiţi că există o ambiţie subtilă şi periculoasă: aceea de a deveni sfinţi pentru a fi admiraţi de oameni. Aceasta vă îndepărtează de adevărata sfinţenie, vă lasă fără iubire şi face zadarnic orice merit, după cum spune Sfântul Pavel (ICor,13).

Atunci, cine este cu adevărat sfânt şi ce anume este sfinţenia? Sfânt este cel care trăieşte pentru gloria lui Dumnezeu Tatăl „prin Cristos, cu Cristos şi în Cristos”, condus de Spiritul Sfânt. Cine trăieşte aşa, intră în viaţa Preasfintei Treimi, care este un flux neîntrerupt de iubire între Cele Trei Persoane Divine. Cine trăieşte pentru Dumnezeu, nu mai poate trăi pentru sine, ci caută comuniunea cu fraţii şi-i iubeşte pe ceilalţi cu aceeaşi iubire cu care este iubit.

Pentru creştini, uniunea mistică cu Cristos este cheia care permite accesul la adevărata sfinţenie. Numai Isus Vi-L revelează pe Tatăl şi vă dăruieşte Lui; în Numele lui Isus, primiţi Spiritul Sfânt             (In 14,26). De aceea, trebuie ca întreaga Creaţie să fie reunită în Cristos: totul trebuie să fie recondus la Tatăl prin Fiul, în Spiritul Sfânt. Fără reunirea în Cristos, nu există nici sfinţenie, nici sfinţire, iar Dumnezeu doreşte sfinţirea întregii Creaţii. De aceea, e absolut necesar ca Creaţia să fie reunită în Cristos, şi această reunire este un proces deja în desfăşurare.

Din toate acestea, puteţi înţelege ce este sfinţenia: este adeziunea profundă a omului la Dumnezeul Trinitar şi Unic şi la legile Sale, prin Isus Cristos, în Spiritul Sfânt. Este relaţia omului cu Dumnezeu, făcută din iubire, respect, libertate şi gratuitate. Sfinţenia se exprimă în forme multiple, atât la nivel personal cât şi în Biserică:

• Sfinţenia este adevărata sărăcie (Mt 5,3): sfântul se goleşte de propriul eu pentru a-I face loc lui Dumnezeu, nu mai trăieşte pentru sine ci pentru Dumnezeu. Adevărata sărăcie, de fapt, e lepădarea de propriul egoism. În lepădarea omului se manifestă sfinţenia lui, care nu are nimic de-a face cu măreţia umană. Lepădarea de bunurile materiale e secundară: la ce foloseşte să fiţi săraci material, dacă sunteţi plini de voi înşivă, de aroganţă, de propriile idei?  

• Sfinţenia e adevărata înţelepciune şi cunoaştere, pentru că cel care trăieşte cu Cristos în Dumnezeu, primeşte gândul lui Cristos, în care stă scris că „sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale cunoaşterii” (Col 2,3). Adevărata cunoaştere constă în cunoaşterea lui Dumnezeu, şi înţelept e cel care-L caută pe Dumnezeu. Dacă sunteţi uniţi cu Cristos, sunteţi învăluiţi în Spiritul Sfânt şi nu aveţi nevoie să-L studiaţi pe Dumnezeu pentru a-L cunoaşte, pentru că El însuşi vi se revelează în profunzimea spiritului vostru.

• Sfinţenia este puterea dumnezeiască ce se manifestă în omul pe deplin unit cu Dumnezeu. Ea depăşeşte slăbiciunea omenească, mai mult, „se bucură” să locuiască în cel care-şi recunoaşte propriile limite şi rămâne umil înaintea lui Dumnezeu (2Cor 12,9). Adevăratul creştin e cel care-I permite lui Isus să trăiască şi să acţioneze în el, iar adevărata comunitate creştină e cea fondată pe prezenţa vie a lui Isus în fiecare membru şi în comunitatea însăşi. Prezenţa lui Isus cel Viu este puterea adevărată a creştinului şi a Bisericii, din faţa căreia Satana fuge (Fil 1,12-26).
• Sfinţenia este comuniunea adevărată, pentru că vă face să-i iubiţi pe toţi, chiar şi pe duşmani. De fapt, vă eliberază de egoismul din care provine frica de ceilalţi. Cine trăieşte sfinţenia nu se teme de duşmani, şi ştie să întindă mâna chiar şi adversarului; nu se teme să piardă ceva, pentru că posedă Totul, care este Dumnezeu. În acest fel, poate să meargă înspre toţi, buni şi răi, fără frică (Mt 5,43-48).

• În sfârşit, sfinţenia e puritate adevărată, pentru că cel care trăieşte în Dumnezeu evită ceea ce e necurat, nu din constrângere, ci ca o alegere naturală: nu se poate trăi în compania lui Dumnezeu şi, în acelaşi timp, să slujeşti diavolului; înţelegeţi voi singuri că una o exclude pe cealaltă. De aceea, drumul sfinţeniei e mereu un drum de purificare, care vă conduce, pas cu pas să alegeţi binele şi să respingeţi răul. Vă face autentici, limpezi, oneşti (Mt 6,22-24).
•  Dragi fraţi şi surori, străduiţi-vă din toate puterile să fiţi sfinţi! Sfinţenia e la îndemâna tuturor. Dumnezeu vă cere doar să doriţi sfinţenia şi să vă puneţi la dispoziţia Sa cu generozitate. Dacă faceţi aceasta, Dumnezeu începe să lucreze în voi şi vă transformă: transformă gândul vostru şi viaţa voastră, care devine sfântă. Amintiţi-vă, însă, că sfinţenia nu e o lucrare omenească, ci dumnezeiască, nu provine din eforturile voastre umane, chiar dacă este nevoie de colaborarea voastră personală şi de bunăvoinţă.

Dumnezeu vă cheamă fără încetare şi în multe moduri pentru a deştepta amintirea din spiritul vostru, şi aşteaptă să-I răspundeţi. Dacă spuneţi un da puternic şi sincer, Spiritul Sfânt, Sfinţitorul, care vă duce la desăvârşire, Îşi începe lucrarea Sa. Vă conduce la sfinţenie, chiar şi prin încercări; ele sunt necesare pentru a întări decizia voastră. Vă pune la încercare, dar vă dăruieşte darurile Sale. Încet-încet, vă umple de roadele Sale: iubire, bucurie, pace, tandreţe, răbdare, umilinţă, fidelitate, blândeţe, stăpânire de sine (Gal 5,22). Începeţi, deci, să-L ascultaţi pe Dumnezeu şi permiteţi-I să trezească în voi viaţa Sa!

Luaţi exemplu de la vieţile sfinţilor care au trăit înaintea voastră şi care au ajuns în slavă, dar nu încercaţi să-i imitați. Fiecare sfânt are propria sa originalitate, aşa cum fiecare din voi o are pe a sa. Nu fiţi copia urâtă a altcuiva, ci fiţi voi înşivă, aşa cum sunteţi înaintea lui Dumnezeu. Oferiţi-vă Lui, pentru ca El să facă să strălucească originalitatea voastră în poporul lui Dumnezeu; fiecare dintre voi e inimitabil şi de neînlocuit! Încercaţi să înţelegeţi acest lucru.

 Nu faceţi idoli din sfinţi! Adesea, sfinţii sunt mai invocaţi decât Dumnezeu, şi mulţi cred că miracolele le fac sfinţii. Nu, fraţii mei, sfântul este doar un instrument prin care curge sfinţenia lui Dumnezeu; e o scâteie, dar nu e Focul, e o sclipire, dar nu e Lumina, e o rază, dar nu e Soarele. Numai Dumnezeu e Sfânt, noi toţi suntem fiii Săi, creaturile Sale; putem reflecta chipul Său, însă numai Dumnezeu e Dumnezeu.

Biserica e chemată astăzi să redescopere sfinţenia ca misiunea sa principală, de la care derivă toate operele sale. Dacă Biserica nu manifestă sfinţenia Dumnezeului Întreit şi Unic, ea nu mai este Biserica fondată de Isus; ea se reduce la o organizaţie de binefacere fondată pe ideile sau pe eforturile omeneşti. Biserica, care este poporul lui Dumnezeu, îşi are fundamentul în sfinţenia Domnului Său şi e chemată să facă vizibil chipul lui Cristos fiecărui om.

Biserica are nevoie de Preacurata Fecioară Maria, care este Mama Bisericii şi de sfinţenia Sfântului Iosif. Ei vegheau asupra casei din Nazaret aşa cum veghează acum asupra Bisericii, care este casa lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor. E indispensabil şi e drept să ne unim mistic cu inimile lor, inimile cele mai apropiate de Inima lui Isus.

Sfinţenia Bisericii e unicul semn de speranţă pentru Pământ, şi marchează drumul înspre Noua Creaţie. Atunci când oamenii de bunăvoinţă bat la porţile Bisericii, ea ar trebui să răspundă învăţându-i pe toţi calea credinţei, a speranţei şi a iubirii; de aceasta are nevoie omenirea voastră. Casa lui Dumnezeu, care este Biserica, nu are nevoie de aur şi argint (Fap 3,6), pentru că deţine deja comoara cea mai mare din Univers: sfinţenia. Aceasta este comoara care i se cuvine, după cum stă scris: „Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, în toată vremea“ (Ps 92,5).

Fraţii mei, străduiţi-vă, deci să îmbogăţiţi tot mai mult casa lui Dumnezeu! Nu veți duce lipsă de ajutor.

Vă binecuvântez, în Numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt.“

Dragi cititori,

cu aceste reflecţii aş dori să însoţesc marile evenimente care se derulează sub ochii noştri. Încerc în acest fel să vă ajut să le înţelegeţi mai bine, pentru a primi harul pe care ele îl poartă în sine.

Sfântul Arhanghel Mihail, în mesajul din 1 martie 2013 [1], ne-a înştiinţat despre prezenţa sa în timpul Conclavului cardinalilor şi despre acţiunea întregului Trup Mistic pentru alegerea noului Papă, Francisc. În mesajul care a urmat, din 17 martie [2], Sfântul Mihail a declarat că va rămâne în mijlocul poporului lui Dumnezeu pentru a-l conduce la Cristos şi afirmă:

 „Azi începe pentru voi toţi un mare drum de reînnoire spirituală, după dorinţele Preasfintei Treimi. S-a încheiat lunga fază de pregătire din aceşti ultimi ani; în anul 2013 am intrat, după cum v-a fost deja explicat, în timpul unei mari Acţiuni Trinitare, prin care Dumnezeu va introduce întreaga omenire şi toate creaturile în Noua Creaţie.”

 Împreună cu el acţionează toate instrumentele lui Dumnezeu, ordinare şi extraordinare. Papa Francisc e însufleţit de harul lui Dumnezeu şi s-a pus în slujba poporului cu întreaga sa viaţă, după cum mărturisesc gesturile şi vorbele sale.

Dumnezeu doreşte ca toţi fiii Săi să facă Trecerea Pascală: să iasă din orizonturile înguste de pe acest Pământ, care orientează omul înspre el însuşi şi-l sufocă cu nelinişti, tensiuni şi lupta pentru supravieţuire. El doreşte ca fiii Săi să se deschidă, prin Cristos cel Înviat, dimensiunii fascinante a veşniciei, care e reală şi nu dezamăgeşte niciodată.

 Vă propun câteva puncte pentru drumul vostru:

 1) Fiţi ucenici ai lui Isus. În duminica Floriilor a început drumul  pentru a deveni discipolii lui Cristos.

 - Isus, Dumnezeul făcut Om, supus Tatălui în toate încercările „până la moarte şi moarte pe cruce”, a fost glorificat „…pentru ca în numele lui Isus, în cer, pe Pământ şi sub Pământ, tot genunchiul să se plece şi toată limba să proclame că Isus este Domnul, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl” (Fil 2, 86-11).

Şi noi suntem chemaţi la această ascultare faţă de Dumnezeu Tatăl, pentru ca spiritul nostru să se unească cu spiritul lui Isus şi să-L urmeze în glorie.

 - Isus se oferă pentru noi; El ne veghează fiecare pas cu o atenţie afectuoasă, fiind mijlocitorul nostru la Tatăl, pentru a ne ocroti de cel rău: „Dar Eu        M-am rugat pentru tine, pentru ca să nu piară credinţa ta” (Lc 22,32). Isus i-a adresat aceste cuvinte lui Petru, dar ele sunt valabile pentru fiecare om care doreşte să fie unit mistic cu Cristos; putem să contăm pe El în slăbiciunile noastre.

 - Şi noi trebuie să-L rugăm pe Dumnezeu, dar nu oricum. Între Isus şi noi trebuie să curgă viaţa de credinţă, de speranţă, de iubire: să ne punem încrederea în El, să dorim să ne înălţăm cu El la Tatăl. Isus le-a spus apostolilor Săi: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită” (Lc 22,40). În acest fel, rugăciunea ne permite să fim activi şi operanţi în Spiritul lui Cristos, să fim o inimă şi-un suflet.

 - Să manifestăm identitatea noastră de fii ai lui Dumnezeu şi în încercări, şi atunci când pierdem totul, până şi viaţa! În acest fel devenim mărturisitori ai lui Dumnezeu şi-l învingem pe cel rău. Isus, întrebat de sinedriu – tribunalul evreiesc care avea să-L condamne la moarte – dacă era sau nu Fiul lui Dumnezeu, a răspuns:”Voi  spuneţi că Eu sunt!”(Lc 22,70).

 - Să încercăm să privim dincolo de emoţiile noastre şi să acceptăm tot adevărul. Iată cum ne conduce Isus:

 „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri…” (Lc 23,28). Trăind şi acţionând în adevăr, devenim oameni integri.

 - Să ne străduim să acţionăm asemenea lui Dumnezeu: să-i iertăm pe cei care ne fac rău, ne vatămă sau ne condamnă la moarte:

„Tată, iartă-le lor pentru că nu ştiu ce fac” (Lc 23,32-38). În acest fel, reparăm ruinele profunde ale omenirii şi participăm la Noua Creaţie. Ce mare putere dumnezeiască se descătuşează în noi atunci când facem un act de iertare!

 - Să mergem dincolo de dreptatea umană! Astfel, ne vom putea înălţa la Dumnezeu într-o clipă şi le vom putea deschide şi altora un drum rapid către El. Unul dintre tâlharii răstigniţi lângă Isus s-a rugat: „Isuse, pomeneşte-mă când vei veni în împărăţia Ta!”, iar Isus i-a răspuns: „Te asigur că azi vei fi cu Mine în Rai!” (Lc 23, 42-43).

 - Să-I încredinţăm lui Dumnezeu şi spiritul nostru, spiritul vieţii, atunci când murim faţă de noi înşine. Atunci, în noi acţionează în libertate atotputernicia Preasfintei Treimi:

„Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez viaţa Mea” (Lc 23,46).

 2) Astfel uniţi cu Spiritul lui Cristos, înviem spiritual. Parcurgem drumul care duce spre minunăţiile infinitului, fără să ne mai întoarcem înapoi. Spiritul nostru, condus de Spiritul lui Cristos, va descoperi zi de zi Noua Creaţie, care se naşte în noi şi prin noi, şi învăluie întregul Univers.

 În acest punct, vă recomand să citiţi o experienţă fascinantă trăită de Stefania Caterina, preluată din una din cărţile sale [3], şi intitulată: „Cu Sfântul Francisc pe Planeta Nouă”.  Înainte de a o citi, şi ori de câte ori doriţi să vă cufundaţi în minunăţiile iubirii lui Dumnezeu, vă sugerez să vă rugaţi Spiritului Sfânt astfel:

„O, Spirite Viu al Dumnezeului Celui Veşnic, ador în Tine Trinitatea!

 Ador Înţelepciunea Ta, care e în Tine din veşnicie.

 Recunosc lumina Ta, care iluminează fiecare suflet.

 Te rog pe Tine, care eşti singura mea rugăciune,

 să te rogi neîncetat în mine.

 În tăcere, cu veşnicul Tău cuvânt, fii Tu în mine adoraţia mea perpetuă.

Umple-mă de credinţă şi speranţă!

 Tu, unica Iubire, fii în mine Iubirea mea!

 Condu-mă astfel încât să fiu credincioasă întreaga mea viaţă,

 numai Dumnezeului Trinitar şi Unic. Amin.”

Şi eu mă voi ruga pentru voi şi cu voi. Vă doresc un Paşte Fericit şi vă însoţesc cu binecuvântarea Tatălui, a Fiului şi a Spiritului Sfânt.

*

 Cu Sfântul Francisc pe  Planeta Nouă

Era noaptea dintre 3 şi 4 octombrie, 2009, ajunul sărbătorii Sfântului Francisc de Assisi, un sfânt care-mi este deosebit de drag şi care este şi patronul ţării mele, Italia. Era aproximativ ora trei când m-am trezit. Simţeam pace şi bucurie şi aşa am început să mă rog, invocându-l mai ales pe Sfântul Francisc. La un moment dat m-am trezit, în spirit, pe o planetă deosebit de frumoasă. Aveam certitudinea că nu era vorba doar de un loc necunoscut mie, ci de o realitate total nouă, neprihănită. Părea că Dumnezeu abia o crease, astfel că mi-a venit în minte să numesc acel loc “planeta nouă”.

Lângă mine a apărut Sfântul Francisc, îmbrăcat aşa cum îl vedeam de obicei, într-un veştmânt simplu. Stăteam alături pe o culme de pe care se vedea o panoramă minunată şi un orizont infinit. Sfântul Francisc îmi arăta cu mâna peisajul şi îmi spunea: “Acum vei cunoaşte acest loc, pregătit pentru noua omenire, răscumpărată de Sângele lui Cristos şi unită cu El. Aşa va fi transformată toată Creația.”

Am coborât în natura care ne înconjura. Mergeam alături unul de altul, învăluiţi într-o mare tăcere, iar Sfântul Francisc îmi zâmbea, fără să vorbească. La un moment dat mi-a spus să merg singură mai departe, pentru că misiunea lui era terminată. Acum era rândul meu să intru într-o relaţie directă cu mediul înconjurător.

Am continuat să merg prin minunăţia care se deschidea în faţa mea: păduri imense şi parfumate, câmpii vaste, dealuri şi munţi. Am observat natura luxuriantă, uimitoare, necontaminată. Oriunde îmi întorceam privirea vedeam izvorând apă limpede şi cristalină; peste tot întâlneam lacuri, râuri şi cascade. Traversam câmpii verzi, iar florile se deschideau la trecerea mea ca şi cum ar fi înflorit pe loc. Am înţeles că în acest mod natura îmi ura bun venit; am perceput o armonie absolută între mine şi Creație, ca şi cum ne-am fi înţeles reciproc şi ne-am fi ştiut nevoile una alteia. Nu ştiu să explic mai bine în cuvinte ceea ce vedeam şi simţeam.

 Acelaşi lucru se întâmpla cu animalele care veneau să mă întâmpine în număr din ce în ce mai mare. Multe dintre ele erau asemănătoare celor de pe Terra. Vedeam cai, urşi, câini asemănători cu ai noştri, dar mult mai frumoşi şi mai armonioşi. La un moment dat s-a apropiat de mine o haită de lupi. Păreau mai degrabă nişte câini docili, care nu inspirau niciun pic de teamă. Ne observam unii pe alţii, iar eu înţelegeam cu o deosebită claritate ceea ce voiau să-mi transmită, chiar dacă o făceau fără cuvinte. De fapt, îşi împingeau cu botul puii spre mine, pentru ca să-i binecuvântez; ştiam că doreau binecuvântarea mea. O putere şi o fericire imense mă umpleau în timp ce mângâiam şi binecuvântam acele animale superbe. Ochii lor mari exprimau afecţiune şi recunoştinţă. Nu voi uita niciodată această scenă care s-a întipărit adânc în inima mea.

 Spaţiile erau cu adevărat imense, făcându-mă să mă întreb dacă voi reuşi vreodată să le explorez.

Deodată, s-a apropiat un imens cal alb care a îngenuncheat în faţa mea, făcându-mă să înţeleg că puteam urca pe el ca să mă poarte, lucru pe care    l-am şi făcut. M-a purtat blând, fără zdruncinături, şi eram fericiţi să fim împreună. Am ajuns la un lac mare şi am descălecat, după ce i-am mulţumit şi l-am binecuvântat. Apropiindu-mă de malul lacului, am văzut peştii sărind afară din apă; lucrul straniu şi diferit faţă de Terra, era că aceşti peşti puteau trăi atât în apă cât şi în afara ei. Un peşte mare, asemenea unei balene, s-a apropiat încet de mal până la locul unde mă aflam eu şi m-a făcut să înţeleg că mă puteam aşeza pe spatele lui; aşa am şi  făcut şi, mulţumită lui, am traversat în lung şi în lat lacul, care mi s-a părut enorm. Un râu mare, cu apă limpede se vărsa în lac. Am urmat cursul lui până la izvoare.

M-am trezit apoi într-o pădure imensă, plină de arbori cu fructe necunoscute. Nu mai văzusem niciodată ceva asemănător. Niciun pom nu semăna cu celălalt şi fiecare avea o altă înălţime şi fructe diferite ca mărime şi culoare. Am vrut să gust aceste fructe; unele erau la îndemână, altele erau de neatins. Deodată, printre crengi mi-a apărut o maimuţică, asemănătoare celor de pe Pământ, care  mi-a adus puii săi. I-am mângâiat şi i-am binecuvântat aşa cum făcusem şi mai înainte, după care maimuţa a sărit repede prin arbori şi a cules fructe diferite, pe care mi le-a adus. Le-am gustat, iar gustul lor era pentru mine complet nou; nu semăna cu gustul niciunui fruct pe care îl cunoşteam. Îmi dădeau o senzaţie de saţietate care mă făcea să cred că nu mai aveam nevoie de nimic altceva; nu-mi mai era nici foame, nici sete. Dar lucrul cel mai deosebit era că, în locul de unde fusese cules un fruct, altul creştea la loc imediat; planta înlocuia imediat fructul cules cu unul nou.

Ce natură generoasă! Nu am putut să nu mă gândesc la truda agricultorilor noştri pentru a culege fructele Pământului, la lupta lor cu calamităţile naturale.

Ce raport dificil există între omul de pe Terra şi natură!

Apoi am gustat apa aceea, atât de limpede, care izvora pretutindeni. Părea un cristal şi avea un gust diferit de cel al apei noastre; pe lângă faptul că potolea imediat setea, îmi dădea senzaţia că mă vindecă în interior.

Ceea ce mi-a rămas întipărit îndeosebi în memorie din natura acestei planete este extraordinara frumuseţe şi armonia tuturor creaturilor: plante, animale, ape etc. Nu am văzut nori şi nici nu am întâlnit ploi sau furtuni. Totul era calm, senin, fiecare lucru era la locul său. Părea că fiecare creatură era gata să mă ajute şi să fie ajutată, asemenea acelor animale care veniseră să primească binecuvântarea pentru puii lor. Era un schimb reciproc de pace şi tandreţe.

Vă asigur că ceea ce am văzut este cu adevărat de neuitat.

Încă un lucru m-a impresionat în mod special: nu am văzut marea, ca şi cum n-ar fi existat. Arhanghelul Rafael mi-a explicat ulterior că marea este insidioasă, misterioasă, că nu se ştie niciodată ce ascunde în ea. E asemenea inimii omului de pe Terra. În Noua Creație, în schimb, natura va fi reînnoită şi transformată asemenea omului nou. Nu va mai fi viclenie, nici secrete înfricoşătoare, ci totul va fi ca o carte deschisă, pe care omul o va putea citi până în capăt.

Pe urmă, experienţa s-a terminat şi m-am revăzut în camera mea. A doua zi am continuat să reflectez asupra experienţei avute în acea noapte şi m-am rugat pentru a mulţumi şi pentru a primi lumină.

[1] Cf. Mesajului din 1 martie 2013 intitulat: „Puterile Iadului nu o vor birui“, publicat pe acest site.

 [2] Cf. Mesajului din 17 martie 2013 intitulat „Nu am venit să stric ci să împlinesc“ publicat pe acest site.

 [3] Cf. Cf. „Rescrierea istoriei – Vol.I În gândul lui Dumnezeu“, Ed. Luci dell’Esodo 2010, pag.116

lucrurile despre care v-am vorbit şi pe care vi le-am anunţat devin din ce în ce mai concrete. Cei care s-au străduit să le pună în practică, au putut experimenta veridicitatea lor. Acţiunea puternică a Preasfintei Treimi cuprinde toate lucrurile… Evenimentele au început să se deruleze şi ne privesc pe toţi. Credincioşii simt harurile şi văd împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu.

Sfântul Mihail ne este foarte aproape, împreună cu îngerii săi, şi Dumnezeu a mobilizat la maxim sfinţii şi instrumentele pe care ni le-a pus la dispoziţie în aceste timpuri. Ajunge să reflectăm doar asupra ultimelor mesaje ale Sfântului Mihail, cel din 1 martie 2013 şi cel pe care astăzi vi-l propunem, din care transpare că Sfântul Mihail e în mijlocul nostru. El a fost alături de poporul lui Dumnezeu în timpul alegerii Papei Francisc iar acum, în fruntea poporului, deschide drumul pentru alte evenimente. Să-l urmăm cu promptitudine şi rapiditate!

Vă dorim să simţiţi şi să vă bucuraţi de prezenţa puternică a lui Isus în mijlocul nostru. El deschide orizonturi imense înaintea noastră, pentru a ne conduce spre Noua Creaţie. Vă suntem aproape cu oferirea noastră lui Cristos şi cu o rugăciune vie pentru voi şi pentru familiile voastre.

Un Paşte fericit, tuturor!

Stefania Caterina şi Tomislav Vlašić

Mesajul Sfântului Arhanghel Mihail din 17 martie 2013

„Te salut, Biserică de pe Pământ, popor sfânt al lui Dumnezeu! Domnul mă trimite din nou, ca să-ţi vestesc cuvintele Sale pline de adevăr şi de gingăşia Sa faţă de tine.

Mă adresez vouă, fraţi şi surori de pe Pământ care credeţi în Dumnezeul Întreit şi Unic, care-L primiţi şi-L mărturisiţi cu viaţa pe Domnul Isus. Mă adresez în mod special Papei Francisc, ales de Dumnezeu ca să fie Păstorul multor creştini.

Azi începe pentru voi toţi un mare drum de reînnoire spirituală, după dorinţele Preasfintei Treimi. S-a încheiat lunga fază de pregătire din aceşti ultimi ani; în anul 2013 am intrat, după cum v-a fost deja explicat [1], în timpul unei mari Acţiuni Trinitare, prin care Dumnezeu va introduce întreaga omenire şi toate creaturile în Noua Creaţie. În această Acţiune sunt şi vor fi tot mai implicate toate realităţile vii şi operante în Univers: îngeri şi oameni de pe toate planetele, vii şi răposaţi. Această implicare se va realiza prin dăruirea deplină lui Dumnezeu, prin rugăciunea, credinţa, speraţa şi iubirea poporului lui Dumnezeu, Biserica sfântă a Domnului, Una în întregul Univers.

La Acţiunea Trinitară colaborează într-un mod special cele trei instrumente extraordinare din aceste timpuri: îngerii, Nucleul Central şi fraţii din Univers credincioşi lui Dumnezeu. Cu acţiunea lor, aceştia preced poporul lui Dumnezeu, pentru a-i deschide calea, şi îl flanchează pe drumul înspre Noua Creaţie; şi despre aceasta vi s-a vorbit. [2] Acţiunea acestor instrumente, însă, nu poate nicidecum să înlocuiască poporul lui Dumnezeu, adică Biserica, care este instrumentul esenţial de care Dumnezeu se slujeşte pentru realizarea planurilor Sale. Poporul este destinatarul darurilor lui Dumnezeu, dar, în acelaşi timp, este chemat să colaboreze plenar la Acţiunea Divină, prin care prin care îi parvin toate bunurile. Dumnezeul nostru, de fapt, doreşte ca creaturile Sale cele mai sublime, adică îngerii şi oamenii, să fie colaboratorii Săi; El i-a destinat să acţioneze alături de El, respectând legile Sale în deplină libertate şi folosindu-şi inteligenţa.

Poporul lui Dumnezeu e mare şi e prezent în tot Universul. Din el fac parte omenirile care nu s-au răzvrătit faţă de Dumnezeu; asupra acestui punct aţi primit multe explicaţii şi, de aceea, nu voi insista. Subliniez doar că aceşti fraţi colaborează cu acţiunea divină încă de la început. Ei aşteaptă ca omenirea din întregul Univers să fie în sfârşit reunită în Cristos, pentru a forma un Corp unic şi pentru a fi introdusă în Noua Creaţie. Ajutorul pe care l-au dat omenirilor mai slabe, ca a voastră, a fost discret şi silenţios de-a lungul istoriei. Dumnezeu i-a chemat de la bun început să vă ajute, iar slujirea lor, în ceea ce vă priveşte, a fost extrem de preţioasă. Şi în prezent continuă să vă ajute cu delicateţe şi în tăcere. Aşteaptă porunca lui Dumnezeu pentru a se arăta omenirii voastre, şi atunci îi veţi vedea.

Dumnezeu aşteaptă ca Biserica, adică poporul Său de pe Pământ, să fie pregătită să-i primească în modul potrivit; de aceea nu a permis până acum manifestarea lor deplină. Totuşi, nu va îngădui să se întârzie prea mult, pentru că doreşte să reconducă la unitate toate popoarele din Univers, aşa cum era la început, înainte ca păcatul originar să rupă armonia Creaţiei. În plus, Biserica de pe Pământ are absolută nevoie de ajutorul acestor fraţi credincioşi pentru a evangheliza omenirea voastră.

Puternicii de pe Pământ, conducătorii religioşi şi ierarhiile ecleziastice, chiar şi cele ale Bisericii catolice, au frânat până acum dezvăluirea existenţei altor omeniri în Univers. Nu mă voi opri aici să vă explic motivele unui astfel de comportament. Cred că puteţi înţelege singuri ce înseamnă a recunoaşte că există omeniri mai bune decât voi, conducători mai buni, credincioşi mai buni: e nevoie de multă umilinţă şi docilitate, calităţi foarte rare pe planeta voastră.

Dumnezeu, bun şi răbdător, continuă să aştepte un act de curaj din partea celor care, mai ales în Biserică, cunosc această realitate şi, credeţi-mă, nu sunt puţini. Un anunţ clar al acestei realităţi din partea Papei, ar avea avea o valoare mai mare decât a tuturor conducătorilor politici luaţi laolaltă; de aceea, Dumnezeu aşteaptă ca Biserica Sa să dezvăluie aceste lucruri. Să ştiţi, însă, că nu va aştepta la infinit, pentru că încetineala voastră întârzie planurile Sale şi provoacă multe suferinţe în întregul Univers. El le va porunci fraţilor credincioşi să se manifeste deschis. Cei care deţin poziţii de mare răspundere în Biserică, să reflecteze bine asupra lucru.

Să revenim la poporul lui Dumnezeu: pe Pământ, Biserica Catolică este cea care reuneşte numărul cel mai mare de creştini. Din această cauză, acţiunea sa este de neînlocuit în planurile lui Dumnezeu pentru omenirea voastră. Cuvintele mele se adresează, deci, Bisericii Catolice, în particular; totuşi, ele interpelează credincioşii tuturor celorlalte confesiuni creştine, chemaţi să trăiască după Evanghelie, care e una pentru toţi şi care-i angajează pe toţi în evanghelizarea Pământului. Aceste cuvinte se adresează şi celor care aparţin altor religii sau care se declară atei, dar care sunt oneşti şi de bunăvoinţă.

Toţi cei care doresc binele şi caută adevărul, sunt chemaţi în acest timp la un drum de profundă renaştere spirituală, care va duce la reunirea în Cristos. Asta înseamnă că toţi vor trebui să-L primească, să-L cunoască şi să-L iubească pe Isus şi să facă parte din poporul Său sfânt.

Reunirea în Cristos priveşte întreaga Creaţie: e un drum unic pentru toţi oamenii din Univers. Omenirea de pe fiecare planetă face acest drum în funcţie de originalitatea şi de experienţa sa, dar scopul este acelaşi: formarea unui singur Trup, al cărui Cap este Isus Cristos; acest Trup va fi Biserica lui Dumnezeu, Una în întregul Univers. Isus Cristos îi va rechema la viaţă şi pe cei răposaţi care au adormit cu credinţă în El, pentru a li se alătura celor vii; va fi un popor imens, poporul celor Vii. [3] El va despărţi binele de rău.

Când totul va fi reunit în Cristos, Tatăl va crea Cerurile Noi şi Pământul Nou şi le va da fiilor Săi; va fi Noua Creaţie. În ea nu va putea intra nimic necurat. Isus Cristos va introduce poporul în Noua Creaţie şi-l va oferi Tatălui. El Însuşi se va supune Tatălui şi cu El  va domni pe vecie, în puterea Spiritului Sfânt. Un singur Dumnezeu şi un singur popor; Dumnezeu în mijlocul poporului Său pentru totdeauna. [4]

Acesta este planul minunat al Preasfintei Treimi pentru fiecare din voi şi pentru întreaga omenire, plan care e în plină desfăşurare. Dumnezeu Îşi amplifică acţiunea în acest timp, pentru a veni în ajutorul fiilor Săi care gem în tot Universul aşteptând deplina realizare a promisiunilor divine şi eliberarea definitivă de rău.

Isus a venit pe Pământ pentru a împlini toate făgăduinţele Tatălui, în folosul tuturor oamenilor din Univers. În Isus, Fiul lui Dumnezeu, totul s-a împlinit. Calea Mântuirii a fost deschisă pentru fiecare om, fiu al lui Dumnezeu. Acum totul trebuie să se împlinească şi în fiecare din voi şi în poporul Său. Mântuirea nu va fi deplină până când omenirea nu va fi reunită în Cristos, până când şi ultimul om de bunăvoinţă nu va fi ales să-I aparţină lui Cristos. Numai atunci va fi totul împlinit!

Cristos se va întoarce în slavă pe Pământ, de unde a început misiunea Sa de Mântuitor. Venirea Sa va fi semnul pentru tot Universul că Mântuirea s-a împlinit. Pentru Lucifer, va fi semnul că împărăţia sa e nimicită pentru totdeauna.

Dumnezeu m-a chemat să fiu Precursorul venirii glorioase a lui Cristos. E datoria mea să lupt împotriva puterilor infernale şi să separ grâul de neghină, după cum stă scris (Mt 13,41). Dumnezeu mă trimite să adun poporul Său din toate colţurile Universului pentru a-l oferi lui Isus. Uniţi-vă cu mine în această lucrare; rugăciunea voastră e preţioasă şi mă susţine în misiune. Să mergem împreună după voinţa lui Dumnezeu; nu vom duce lipsă de nimic.

Fiţi umili şi docili şi eu vă voi ajuta să înţelegeţi ce doreşte Dumnezeu de la Biserica Sa în aceste timpuri, pentru ca să devină Templu sfânt, casă de rugăciune pentru toate popoarele (Is 56,7), după Inima lui Cristos. Vă voi vorbi în mai multe reprize, pentru a vă indica liniile de urmat; apoi, alte instrumente alese de Dumnezeu vor aprofunda diversele subiecte,    prezentându-le din diferite unghiuri. În acest fel, veţi avea o viziune amplă şi completă a acţiunii lui Dumnezeu şi a paşilor pe care trebuie să-i faceţi.

Să începem, deci, drumul nostru de renaştere spirituală. Înainte, însă, vă invit să vă opriţi o clipă şi să-L invocaţi pe Spiritul Sfânt, pentru ca intelectul vostru să poată înţelege ceea ce vă voi spune; trebuie să vă naşteţi de sus (In 3,3) şi de aceea aveţi nevoie de lumina Spiritul Sfânt care vorbeşte spiritului vostru. Consacraţi-vă şi Inimii Neprihănite a Mariei şi Inimii Arzătoare a Sfântului Iosif; prezenţa şi rugăciunea lor vă sunt indispensabile.

Pornesc, aşadar, de la un fapt petrecut în aceste zile pe Pământ, dar care are o importanţă enormă pentru tot Universul: alegerea Papei Francisc. Domnul a dorit foarte mult acest Papă. În timpul Conclavului, prezenţa mea şi a îngerilor a fost constantă, aşa cum vă spusesem [5], dar au fost prezenţi şi mulţi sfinţi. În timp ce oştirile mele respingeau forţele întunericului, sfinţii se rugau şi binecuvântau Cardinalii chemaţi să-l aleagă pe Papă. Unul dintre sfinţi veghea şi se ruga în mod particular: Sfântul Francisc de Assisi. Cerea iertare pentru păcatele poporului şi implora Îndurare şi Pace pentru toată Biserica lui Dumnezeu. Prezenţa sa era vie şi palpabilă; nu-i de mirare că Papa a ales numele Francisc.

Sănătate şi pace ţie, Papă Francisc! Domnul care te-a ales, te binecuvântează. Din partea mea şi a îngerilor mei, vei avea rugăciune şi ocrotire. Domnul mă cheamă să fiu prezent în interiorul Vaticanului pentru a ocroti misiunea ta. Să ştie, deci, Lucifer şi adepţii săi, că timpul uneltirilor lor întunecate se apropie de sfârşit: Biserica e a lui Dumnezeu şi a nimănui altcuiva; Dumnezeu o va apăra.

Ce reprezintă pentru omenirea voastră figura Papei? Vă spun că în ziua de astăzi, pe Pământ nu există o voce mai autoritară decât cea a Papei. La el privesc credincioşi şi necredincioşi, confuzi şi pierduţi în jungla discursurilor goale şi a promisiunilor mincinoase ale conducătorilor voştri. Omenirea voastră aşteaptă de la Papa cuvinte de adevărată speranţă şi de iubire arzătoare, care nasc din credinţă; aşteaptă, mai ales, ca Papa să proclame şi să trăiască valorile cele mai autentice ale vieţii umane, atât de străine, astăzi, multor oameni.

De unde derivă autoritatea Papei? Nu din canoane, nici din puterea temporară sau de la o investitură omenească; provine de la acţiunea Spiritului Sfânt unită cu credinţa poporului lui Dumnezeu. Autoritatea în Biserică se exprimă prin slujire; nu e niciodată scop în sine, pentru că e dată de Dumnezeu în vederea unei slujiri. De aceea, fidelitatea în slujire e cea care face credibilă orice autoritate. De aceea în Biserică nu poate exista o autoritate separată de Dumnezeu şi de popor, pentru că ar fi o autoritate falsă, fără niciun fundament.

Poporul ar trebui să se strângă în jurul Papei, ca o turmă în jurul păstorului său. Fiecare credincios e chemat să se ofere pe sine pentru Papa şi împreună cu Papa, pentru ca Spiritul Sfânt să sfinţească drumul întregii Biserici. Papa ar trebui să fie strâns unit cu Cristos, Păstorul Suprem, şi, în Crisos, să fie unit cu poporul său. Ca un Tată, ar trebui să vegheze asupra fiilor lui Dumnezeu, deschizându-le drumul către Cristos, în adevăr: adevărul doctrinei şi al vieţii. Ce înseamnă acesta? Înseamnă că Papa este primul slujitor între slujitori, cel care se oferă pe sine lui Cristos, aşa cum Cristos S-a oferit pe Sine Tatălui, din iubire pentru popor. Viaţa lui ar trebui să fie sfântă şi fără prihană, mai presus de orice interes uman, de orice calcul şi slavă deşartă. Asta nu înseamnă că trebuie să fie perfect; şi el e  tot om, cu slăbiciunile sale: în Dumnezeu, neprihănirea nu înseamnă perfecţiunea absolută, ci onestitate, sinceritate, simplitate, docilitate faţă de Dumnezeu şi legile Sale, ascultare de vocea Mirelui. Dumnezeu iartă mizeriile omeneşti, dar nu tolerează ipocrizia.

Aveţi mult de lucru, fraţi şi surori de pe Pământ, pentru că nu întotdeauna comportamentul păstorilor şi al credincioşilor a fost sfânt şi fără prihană: istoria Bisericii este făcută din lumini şi umbre. Nu trebuie să vă scandalizaţi de aceasta, pentru că toţi sunteţi oameni, fiinţe slabe. Fiecare greşeală să vă slujească drept stimul pozitiv pentru a vă schimba, pentru a repara, pentru a sfinţi viaţa poporului căruia îi aparţineţi. Fiecare din voi e responsabil de drumul poporului lui Dumnezeu, în momentul în care acceptă să facă parte din el. Vă chem, prin urmare, la o mare responsabilitate: încetaţi să mai criticaţi şi începeţi să construiţi, pornind de la voi înşivă. Dumnezeu aşteaptă răspunsul vostru.

Mă adresez Papei şi fiecărui păstor: amintiţi-vă că poporul Îi aparţine lui Cristos! Isus vă trimite să paşteţi turma Sa, însă ea nu vă aparţine: trebuie să vă îngrijiţi de ea, dar nu să o posedaţi. Încredinţându-vă poporul Său, El vă dă un câmp pe care să aruncaţi sămânţa vieţii lui Dumnezeu, dar nici sămânţa, nici câmpul nu vă aparţin.

Mă adresez vouă, credincioşilor: iubiţi şi spijiniţi-vă păstorii, căci sunt un dar al bunătăţii lui Dumnezeu; dar nu faceţi din ei idoli, nu-i puneţi în locul lui Dumnezeu. V-aţi face rău şi vouă şi lor. Nici Papa, nici Episcopii, nici Cardinalii nu-L pot înlocui pe Dumnezeu. Sunteţi chemaţi să vegheaţi asupra păstorilor aşa cum ei veghează asupra voastră: dacă vedeţi în ei greşeli, nu întoarceţi privirea în altă parte, ci corectaţi-i în iubire. Aduceţi-vă aminte că credinţa poporului este criteriul ultim al oricărui discernământ spiritual. Atunci când comportamentul păstorilor e scandalos şi pune în pericol credinţa poporului, trebuie să vă puneţi întrebări serioase şi nu să ignoraţi, în numele ascultării.

Nu fiţi ca făţarnicii care laudă cu buzele dar critică în inimă; dacă sunteţi falşi, va fi falsă şi ascultarea voastră. Dacă poporul e ipocrit, şi autoritatea celor care-l conduc va fi ipocrită. V-am spus că păstorii şi poporul trebuie să meargă împreună şi, din această cauză, se şi condiţionează reciproc. Un popor matur în Dumnezeu, se comportă matur şi are dreptul să ceară păstorilor un comportament demn de autoritatea primită. Tot aşa, păstorii au dreptul să ceară poporului integritatea credinţei, care susţine autoritatea lor. Dacă e o ascultare adevărată, ascultarea e reciprocă. Ea este, înainte de toate, încredere reciprocă, respect al acţiunii lui Dumnezeu în fiecare om, atât în păstori cât şi în credincioşi.

Dumnezeu v-a dăruit un nou Papă, căruia îi revine misiunea de a deschide calea poporului lui Dumnezeu în aceste timpuri grele, dar pline de haruri. Nu va putea face acest lucru fără voi, dacă nu veţi parcurge drumul cu hotărâre. Dumnezeu aşteaptă de la Papa şi de la poporul Său de pe Pământ anumite lucruri, asupra cărora vă invit să reflectaţi:

1)    Dumnezeu cere ca creştinii de pe Pământ să fie în sfârşit uniţi între ei. Dumnezeu aşteaptă să vadă realizată porunca Sa: de a vă iubi unii pe alţii aşa cum v-a iubit El. Vă invit cu putere să alungaţi din inimile voastre diavolul dezbinării, care se hrăneşte cu egoismul vostru, cu fricile şi cu ambiţiile voastre. Căiţi-vă şi cereţi-I lui Dumnezeu forţa de a fi instrumente de pace şi unitate.

 2)    Dumnezeu doreşte ca Biserica lui Cristos să vorbească omenirii şi să coboare până în adâncurile fiecărui om. Aceasta a făcut Isus pentru noi: a coborât în mizeria noastră nu pentru a ne condamna ci pentru a ne salva; El se aşteaptă să faceţi acelaşi lucru cu fraţii voştri.

3)    Dumnezeu se aşteaptă ca mărturisitorii lui Cristos să nu ducă teorii ci să-l ducă pe Cristos cel Viu. Aşteaptă de la poporul Său, de la Papa până la cel mai mic dintre credincioşi, ca Isus să fie viu şi operant în voi şi în mijlocul vostru. Acest lucru se poate realiza doar dacă fiecare dintre voi şi toţi împreună Îi oferiţi viaţa Lui, unii pentru alţii.

 4)    Dumnezeu cere ca poporul Său să fie un popor care se roagă. În rugăciunea profundă şi continuă, voi Îl întâlniţi pe Dumnezeu şi răspunsurile lui Dumnezeu la orice problemă a voastră şi a omenirii. E timpul să vorbiţi mai puţin şi să vă rugaţi mai mult.

 5)    Dumnezeu aşteaptă ca poporul Său să binecuvânteze şi să fie el însuşi binecuvântare. Omenirea de pe Pământ, fragilă şi disperată, are nevoie să întâlnească în fiecare din voi Mâna lui Dumnezeu care binecuvânteză, vindecă şi ridică. Fiţi binecuvântare pentru ceilalţi! Fiţi binecuvântare şi pentru Creaţie, apăsată de blestemele infernale! Puteţi binecuvânta doar dacă voi căutaţi, primiţi şi păstraţi în voi binecuvântarea lu Dumnezeu care e neîncetată pentru voi toţi. Puteţi să le dăruiţi celorlalţi doar ceea ce sunteţi dispuşi să primiţi de la Dumnezeu. Creştinii de pe Pământ au pierdut sensul binecuvântării, nu o cer şi nu o dau.

 6)    Dumnezeu doreşte ca poporul Său să boteze toate popoarele. Botezul nu e un ritual, ci condiţia esenţială pentru a intra în viaţa lui Dumnezeu. Fiecare credincios e chemat să boteze, şi în spirit, aşa cum aţi fost învăţaţi.[6]

 7)    Dumnezeu se aşteaptă ca Biserica de pe Pământ să se simtă în sfârşit parte din poporul imens al lui Dumnezeu prezent în tot Universul. Biserica de pe Pământ nu va putea ajunge la plinătate şi nu va înţelege cu adevărat realitatea vieţii în Univers, dacă nu va trăi Comuniunea Universală. Au trecut timpurile în care acest adevăr se ţinea sub tăcere! Dacă Biserica renunţă să proclame acest adevăr, cine altcineva o va putea face? Oare puternicii acestei lumi?

 8)    Dumnezeu doreşte ca Biserica să proclame cu convingere că Cristos este Domnul, să ştie să vestească acest adevăr, chiar dacă e incomod. Nu există Mântuire fără Isus Cristos, şi întreaga Creaţie va trebui să fie reunită în El. Dacă nu este clar acest punct fundamental, nu va fi niciodată un dialog adevărat cu celelalte religii sau cu cei care nu cred. Orice dialog adevărat se naşte din mărturia umilă a adevărului şi nu din compromisuri.

Reflectaţi asupra acestor puncte şi puneţi în practică ceea ce vă spun, chiar dacă unele lucruri vă pot părea noi. În Dumnezeu, totul e o continuă noutate, dar o noutate care face să crească, nu care striveşte ceea ce deja există. Dumnezeu este un constructor neobosit, iar Biserica este edificiul Său: El adaugă lucruri noi, fără să răstoarne, înfrumuseţează fără să încarce. Isus a spus: „Nu am venit să stric ci să împlinesc” (Mt 5,17) şi aşa este.

De aceea, fiţi gata pentru noutatea lui Dumnezeu! Ea vă va uimi, dar nu vă va scandaliza, mai mult: dacă sunteţi de bunăvoinţă, vă va transforma în făpturi noi. Atunci veţi vedea împlinindu-se din zi în zi planul minunat al lui Dumnezeu. Veţi şti că El e Tatăl oricărei minunăţii. Vă binecuvântez, în Numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt.”

[1] Cf. Mesajului Spiritului Sfânt din 12 decembrie, intitulat: „Totul e împlinit”, publicat pe acest site.

[2] Isus a vorbit despre instrumentele extraordinare în mesajul din 5 septembrie 2011, intitulat: „Instrumentele lui Dumnezeu din aceste timpuri”, publicat pe acest site.

[3] Cf. In 5

[4] Cf. Ap 21

[5] Cf. Mesajul Sfântului Arhanghel Mihail intitulat „Puterile Iadului nu o vor birui” din 1 martie 2013, publicat pe acest site.

[6] Se referă la botezul în Spirit Sfânt şi foc, despre care se vorbeşte în cartea „Dincolo de Marea Barieră”, la cap. 9.

în mesajul pe care vi-l propunem, Sfântul Arhanghel Mihail se prezintă clar şi luminos, dar şi ferm şi exigent. Mesajul său se inserează în evenimentele vestite de el însuşi pentru acest an. El ne aminteşte că este Precursorul venirii glorioase a lui Cristos; de aceea, va fi în fruntea poporului lui Dumnezeu în toate evenimentele care aşteaptă omenirea.

Slujirea Sfântului Mihail nu înlocuieşte slujirea obişnuită a Bisericii, ci o flanchează cu o putere mai mare pe care o primeşte de la Dumnezeu. Lui îi revine, în numele Trupului Mistic al lui Cristos, să-l înfrunte pe Lucifer şi adepții săi, înainte de venirea glorioasă a Domnului.

Mesajul e simplu şi accesibil oricui doreşte să-i primească cuvintele. Din partea noastră, vom fi cu totul la dispoziţia Sfântului Mihail pentru a face tot ceea ce ne va cere, spre folosul poporului lui Dumnezeu.

Vă însoţim cu rugăciunea şi vă binecuvântăm în Numele Dumnezeului Întreit şi Unic.

Stefania Caterina şi Tomislav Vlašić

Mesajul  Sfântului Arhanghel Mihail

din 1 martie 2013

”Vă salut, popor sfânt de pe Pământ, Biserică a Domnului! Binecuvântez, în numele Dumnezeului Unul și Întreit pe toți cei care au decis cu seriozitate să-I aparțină lui Isus prin Inima Neprihănită a Preacuratei Fecioare Maria și prin Inima Arzătoare a Sfântului Iosif. Binecuvântez nucleele care s-au format și se formează; binecuvântez toți creștinii de pe Pământ.

Cel Preaînalt mă trimite la voi ca să vă vorbesc şi să vă încurajez în aceste timpuri, pline de har, dar şi de încercări. După cum bine ştiţi, în aceste zile, Biserica Catolică, care cuprinde o mare parte din creştinii de pe Pământ, trăieşte travaliul demisiei Papei şi al iminentei alegeri a noului Pontif. Aceste evenimente antrenează întreaga omenire de pe planeta voastră, pentru că, creştinii, după cum spune Isus, sunt sau ar trebui să fie sarea Pământului, lumina lumii (Mt 5,13-14), drojdia care face să dospească omenirea (Mt 13,33). De aceea, ceea ce se petrece în  poporul creştin, se repercutează inevitabil asupra tuturor oamenilor.

Aşadar, aceste cuvinte se adresează azi, în mod special, Bisericii Catolice; nu sunt cuvintele mele, ci ale Celui ce mă trimite, Dumnezeul meu şi al vostru, Atotputernicul Domn al Universului. Să le asculte, deci, toţi, de la cel mai mic la cel mai mare în Biserică, pentru că cuvintele şi mustrările Domnului se adresează tuturor credincioşilor. De fapt, e responsabilitatea tuturor ca Împărăţia lui Dumnezeu să vină cât mai curând, iar Biserica este prima celulă a acestei împărăţii.

Demisia Papei a fost un gest dureros pentru Biserică, dar Dumnezeu l-a primit ca o ardere de tot, ca o capacitate umilă a Papei de a se da la o parte, în faţa unei îndatoriri care îi depășește forțele, pentru a lăsa loc acţiunii lui Dumnezeu, noutăţii Spiritului pe care sufletul său a intuit-o. De aceea, îl binecuvântez pe Pontiful Benedict al XVI-lea; această binecuvântare, care coboară direct din Cer, să-l însoţească în viaţa sa de tăcere, trăită în taină şi rugăciune; jertfa sa va fi cu adevărat rodnică pentru întregul popor al lui Dumnezeu, dacă va şti să facă din viaţa sa o ofrandă vie pentru fiecare fiu al lui Dumnezeu. Pace ţie, Papă Benedict; fii binecuvântat în nume şi în viaţă!

După cum ştiţi, Biserica a fost chemată, de la începuturi, să ducă Vestea Mântuirii tuturor popoarelor, nu doar de pe Pământ, ci din întregul Univers; despre aceasta am vorbit îndelung şi nu mă voi repeta.[1] Să ştiţi şi că, începând din acest an, 2013, misiunea de a parcurge Universul pentru a evangheliza omenirile de pe alte planete, a fost încredinţată fraţilor din Univers credincioşi lui Dumnezeu, pentru că omenirea voastră nu a acceptat prezenţa vieţii în Univers, fapt pentru care nu a fost capabilă să ducă povara unei asemenea misiuni.

În ciuda numeroaselor semne ale prezenţei vieţii în Univers din partea lui Dumnezeu, date şi Bisericii, nici conducătorii politici, nici cei religioşi nu au informat locuitorii Pământului despre această prezenţă. Aceasta este o gravă responsabilitate, care apasă conştiinţa multora, mai ales a acelora din Biserica Catolică. Ea  a primit de la Dumnezeu harul pentru a orienta conştiinţele înspre adevărul pe care Dumnezeu îl revelează continuu, pentru că Spiritul Sfânt are misiunea de a vă conduce la adevăr, în modul şi la timpul potrivit. El susţine întreaga Biserică şi-i indică modul optim de a face cunoscut adevărul.

De aceea, e inutil să vă justificaţi spunând că revelarea existenţei vieţii pe alte planete ar crea panică între credincioşi. Această afirmaţie diminuează acţiunea Spiritului Sfânt, care pregăteşte inimile pentru adevărul evenimentelor, din interiorul şi dinafara sufletului omului; nu îngăduie ca fiii lui Dumnezeu să rămână confuzi; astăzi aveţi dovada, în faţa demisiei Papei: credincioşii au înţeles şi au participat în modul potrivit, pentru că Spiritul Sfânt a acţionat în inimile lor.

Mă opresc aici, însă chem cu putere toate ierarhiile bisericeşti, începând cu cele catolice, să conştientizeze cu onestitate prezenţa vieţii în Univers şi să informeze credincioşii cu claritate. Aceasta necesită o reevaluare radicală a misiunii universale a Bisericii, care nu mai poate fi amânată, precum şi o actualizare a teologiei, care trebuie să țină pasul cu vremurile şi cu noile exigenţe de cunoaştere a adevărului.

Invit toţi credincioşii care de ani cunosc şi experimentează existenţa omenirilor de pe alte planete, să se roage mult, pentru ca să se facă loc în conştiinţe pentru acest adevăr şi pentru ca să se cunoască puterea comuniunii cu fraţii din Univers credincioşi lui Dumnezeu. Vouă vi se cere o mărturie curajoasă.

Ce se va întâmpla acum în Biserica Catolică? Se va deschide o fază nouă, al cărei început va fi marcat tocmai de alegerea Papei. Acest eveniment va fi o răscruce în istoria omenirii, pentru că îi vor urma multe alte evenimente. Pentru aceasta, Dumnezeu a dispus ca, începând de astăzi, să fiu prezent într-un mod deosebit, cu cetele mele de îngeri, în Vatican. În această misiune voi fi flancat şi de Nucleul Central şi de fraţii credincioşi lui Dumnezeu care vor acţiona mai ales în spirit. Se va juca o partidă dură şi definitivă între forţele binelui şi cele ale răului, ambele prezente dintotdeauna în interiorul Bisericii.

Dumnezeu a decis să facă ordine în toate Bisericile care se declară creştine, începând de la Biserica Catolică, care reprezintă majoritatea creştinătăţii de pe planeta voastră. Rugăciunea şi acţiunea Bisericii Catolice sunt extrem de importante pentru omenirea voastră. Cuvintele care urmează, se referă, deci, la Biserica Catolică, în acest moment, dar sunt valabile, bineînţeles, pentru toate comunităţile creştine.

Dumnezeu a hotărât, deci, să facă ordine în Biserică. Ordinea lui Dumnezeu nu are nimic în comun cu impunerile omeneşti; ea porneşte întotdeauna de la SFINŢENIE. Biserica este chemată, deci, la sfinţenie; nu doar la sfinţenia câtorva, ci a tuturor. Nu mai este de ajuns eroismul câte unui credincios, şi sunt mulţi din aceştia, e nevoie de sfinţenia întregului popor al lui Dumnezeu. E nevoie, mai ales, de sfinţenia păstorilor şi a acelora care au misiunea de a indica altora drumul; acestora, le spun să aibă curaj şi să nu ezite să se ofere lui Dumnezeu; numai aşa vor putea indica poporului calea sfinţeniei.

Sfinţenia este viaţa lui Dumnezeu care curge în spiritul celui ce crede şi între credincioşi; ea este pură şi imaculată şi se manifestă în integritatea vieţii omeneşti. Stricăciunea, corupţia este opusul sfinţeniei. Dumnezeu doreşte să elibereze Biserica de corupţie, ca să crească în libertate sfinţenia poporului său; mâna Lui va face acest lucru. Vă asigur că Dumnezeu Şi-a ridicat mâna pentru a despărţi lumina de întuneric în Biserica Sa. Dumnezeu are nevoie de un popor sfânt, căruia să-i încredinţeze misiunea de a scoate alţi fraţi din păcat şi din moarte.

Dumnezeu doreşte să recupereze comoara imensă de sfinţenie, adevăr, doctrină şi caritate pe care Biserica a acumulat-o de-a lungul secolelor, mulţumită acţiunii neîncetate a Spiritului Sfânt şi a sfinţeniei multora. El nu va permite ca o asemenea comoară să fie risipită de mâini corupte. Via Domnului, care este Biserica, e plină de roade: Fiul lui Dumnezeu le va culege şi le va împărți fiilor lui Dumnezeu, fraţii Săi. Moştenirea lui Dumnezeu va fi dată fiilor lui Dumnezeu şi nu fiilor întunericului. De aceea, lucrătorii necredincioşi ai viei să ştie că nu vor primi moştenirea şi că nu le va mai fi îngăduit să-i ucidă pe adevăraţii moştenitori (Mt 21, 38-40). Rugaţi-vă, deci, creştini de pe Pământ, pentru ca stăpânul viei să se grăbească să înfăptuiască ceea ce a hotărât, eliberând Biserica de infidelitatea iconomilor răi.

Voi fi prezent înăuntrul Vaticanului până când Dumnezeu va dori; voi acţiona cu puterea pe care El mi-o dă. Cine va dori să se pună în locul lui Dumnezeu, va trebui să mă înfrunte deschis. Strigătul meu, adresat lui Lucifer la începutul Creaţiei: ”Cine e ca Dumnezeu?”, va continua să răsune până la sfârşitul veacurilor; voi lupta de-a pururi împotriva falşilor dumnezei. Cine poate să înţeleagă, să înţeleagă. Îngerii mei sunt prezenți deja în jurul zidurilor vaticane, după porunca primită de la Dumnezeu. Voi fi prezent la Conclav, nimic nu va scăpa privirii mele atente.

Mă adresez acum direct Cardinalilor care vor fi reuniţi în Conclav pentru alegerea noului Papă; lor le transmit dorinţele lui Dumnezeu pentru Biserica Sa în acest timp, şi le sintetizez în câteva puncte, pentru a fi o linie utilă discernământului lor.

Dumnezeu nu impune, ci doreşte; dorinţele Sale reprezintă ceea ce este mai bine pentru popor. Aşa arată Biserica văzută cu ochii Domnului său:

1)    Biserica să pună în centrul vieţii şi al acţiunii sale viaţa Preasfintei Treimi şi nu pe ea însăşi, şi aceasta nu cu vorba ci cu fapta;

 2)    să se încreadă în Providenţă, ca izvor şi mijloc de întreţinere, şi să folosească banul cu detaşare şi sărăcie a spiritului, după legile lui Dumnezeu şi pentru binele tuturor, şi nu după ambiţiile şi egoismele umane. Să ştie să aleagă între Dumnezeu şi mamona;

 3)    cei care au răspunderi în Biserică să fie persoane integre: să nu ascundă adevărul şi să nu acopere minciuna. Să slujească credincioşii tratându-i ca persoane adulte şi respectându-le conştiinţa. Să-i corecteze pe cei care greşesc ca părinţi şi nu ca stăpâni, pentru că credincioşii nu sunt supușii lor, ci fii ai lui Dumnezeu, şi trebuie să fie ajutaţi să ajungă la deplina maturitate spirituală şi umană;

 4)    fiecare creştin, mai ales cel care stă în fruntea Bisericii, să-l primească pe fiecare om ca pe un frate, indiferent de provenienţa sa sau de condiţia socială. Să fie alături de cel care suferă. A fi credincioşi lui Dumnezeu înseamnă a fi fideli şi omului: demnităţii sale de fiu al lui Dumnezeu, libertăţii sale de gândire şi de opinie, respectului experienţelor sale, justei aprecieri a originalităţii sale şi a timpului de creştere şi de maturizare. Biserica să ştie să discearnă fără să judece vreodată, pentru că e chemată să fie milostivă.

 5)    Biserica să fie întotdeauna de partea săracilor şi niciodată de partea puternicilor; să nu aştepte favoruri de la nimeni şi să fie gata să-i slujească pe toţi. Cine conduce Biserica să fie cel dintâi slujitor al fraților şi să nu aspire la locuri de prestigiu, nici la cariera ecleziastică. Să considere drept cel mai mare prestigiu acela de a putea sluji. Păstorii să aibă o inimă liberă; numai astfel se vor putea împotrivi aroganţei celor puternici şi să ia apărarea celor mai slabi. Să nu se teamă că vor pierde ceva, nici chiar propria viaţă; să fie bine ancorați în stâncă, în Cristos; să nu fugă din faţa duşmanului. Domnul Dumnezeu astfel de păstori dorește;

 6)    Biserica să-şi recunoască cu umilinţă greşelile şi infidelitatea şi să-I ceară iertare lui Dumnezeu. Să nu se ascundă în spatele justificărilor inutile, ci din contră, să se angajeze să repare greşelie şi răul făcut; să-şi dea silinţa să nu dispreţuiască profeţiile, pentru a nu-L întrista  pe Spiritul Sfânt. Să-şi deschidă inima ca să primească noutatea lui Dumnezeu care e vie şi care  palpită, mai ales în aceste timpuri;

 7)    Biserica să-şi deschidă în sfârşit privirea către Univers şi viaţa pe care acesta o conţine, fără să mai ascundă această realitate. Să primească cu iubire toţi oamenii de pe celelalte planete, ca fii ai lui Dumnezeu, să caute şi să promoveze comuniunea între toate omenirile din Univers; să fie conştientă că oamenii de pe Pământ nu sunt singurii din Univers şi că nu se vor salva de unii singuri;

8)    Biserica să cinstească profund lucrarea Creatorului Său şi să-i înveţe pe credincioşii săi să respecte şi să ocrotească natura şi creaturile. Să fie mereu conştientă de faptul că Creaţia şi omul merg împreună spre plinătatea vieţii;

9)    Biserica să ajute sufletele celor răposaţi prin rugăciune, Sfânta Liturghie şi prin Botezul în Spirit Sfânt şi foc [2]. Să coboare în spirit până în adâncurile Purgatoriului pentru a elibera prizonierii, după exemplul Domnului său, care a coborât la în Iad pentru a-l elibera pe om;

 10)     Biserica să ofere pe altare suferinţele întregii omeniri şi să le unească cu Sacrificiul lui Cristos; să-i ajute pe cei care suferă să se dăruiască lui Dumnezeu;

11)     Biserica să-şi ierte duşmanii şi să-i iubească, fără să facă însă compromisuri cu adevărul. Să nu caute niciodată răzbunarea; inima sa să fie blândă şi umilă ca cea a Domnului său, care i-a iubit pe ai Săi până la capăt (In 13,1);

 12)     Biserica să nu uite niciodată că este pelerină până la sfârşitul timpurilor; să nu-şi lege inima de Pământ, ci să păşească decisă înspre Noua Creaţie promisă de Isus. Să se străduiască să se transforme din zi în zi pentru a-I plăcea Domnului ei şi pentru a fi găsită demnă să facă parte din Împărăţia lui Dumnezeu, împreună cu ceilalţi fraţi din Univers.

Din aceste cuvinte, puteţi înţelege ce provocări îi aşteaptă pe creştinii de pe Pământ. Nu e vorba de provocări noi, ci nou trebuie să fie spiritul poporului lui Dumnezeu, chemat să le pună în practică. Înţelegeţi cât e de important rolul Bisericii în schimbarea omenirii! Dumnezeu aşteaptă angajamentul Bisericii Sale de pe Pământ, a cărei acţiune trebuie se alăture celei a omenirilor fidele, pentru a ajunge la o adevărată evanghelizare universală.

 Domnul mă cheamă să veghez asupra Bisericii de pe Pământ pentru a o proteja de rău. Eu sunt Precursorul venirii Sale glorioase şi nu voi înceta să vă chem pe voi toţi să pregătiţi împreună cu mine calea Celui ce va veni, Sfântului Sfinţilor, Domnului Universului. Voi veghea neobosit şi voi acţiona după porunca lui Dumnezeu, până când toate se vor împlini după dorinţa Sa. Domnul Dumnezeu Îşi va salva fiecare mieluşel din gura lupului şi niciunul din fiii Săi nu se va pierde, după cum a promis apostolul Petru: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi puterile iadului nu o vor birui” (Mt 16,18).

Vă cer tuturor să vă consacraţi într-un mod special, în acest timp, Inimii Neprihănite a Mariei, Mama Bisericii. Apelaţi şi la Sfântul Iosif, care e ocrotitorul poporului lui Dumnezeu. În apropierea sărbătorii sale, pe care Biserica de pe Pământ o celebrează în 19 martie, vă invit să recitaţi rugăciunea care urmează.

Vă binecuvântez cu puterea şi cu lumina lui Dumnezeu, în Numele Tatălui, al Fiului  şi al Spiritului Sfânt”.

Rugăciune Sfântului Iosif

Sfinte Iosife, drept între cei drepţi,

ocrotitorul Familiei lui Dumnezeu în întregul Univers,

protejează Biserica de pe Pământ în aceste timpuri delicate şi importante.

Mijloceşte la Dumnezeu

ca Biserica să aleagă mereu calea cea bună,

depăşind în pace greutăţile

pe care spiritul lumii i le pune înainte.

Focul arzător al inimii tale să ne înflăcăreze de credinţă adevărată,

de speranţă sigură şi de iubire sublimă,

pentru a putea străbate,

împreună cu Mireasa ta Fecioară Maria,

drumurile grele din timpurile noastre.

Condu-ne aşa cum l-ai condus pe micul Isus,

ţinându-L de mână.

Tu L-ai ajutat să crească şi să devină om.

Ajută-ne şi pe noi să devenim fii adevăraţi ai lui Dumnezeu,

spre gloria şi cinstea Preasfintei Treimi. Amin

într-adevăr, Misiunea Universală a început, cu toată puterea lui Dumnezeu; nu se va opri şi nu va da îndărăt. Înainte de a începe această reflecţie, amintim, în cele ce urmează, punctele cheie din ultimele mesaje revelate prin Stefania Caterina, care ne-au pregătit pentru acest eveniment măreţ.

În afară de instrumentele extraordinare prevăzute pentru aceste timpuri, Dumnezeu a implicat în această acţiune întregul Trup Mistic al lui Cristos, alcătuit din cei care cred în Cristos, vii şi răposaţi, din tot Universul: „Începând din anul care vine, întregul Trup Mistic va fi antrenat treptat în acțiunea puternică a lui Dumnezeu pentru a reuni în Cristos întreaga Creație” spune Sfântul Arhanghel Mihail în mesajul din 20 noiembrie 2012. [1] În acelaşi mesaj, el anunţă naşterea unui popor nou: „Începând cu anul 2013, toți cei care, în acești ani, L-au primit pe deplin pe Isus Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu și Mântuitor, și au decis să-L slujească fidel pe Dumnezeu oferindu-I viața prin Preacurata Fecioară Maria, vor fi chemați să facă parte din Poporul Nou. Acest popor va fi trimis în misiune în întregul Univers ca  să-L vestească pe Isus Cristos.” Continuă afirmând: „Tot ceea ce Fiul lui Dumnezeu a vestit și a prezis, va trebui să se realizeze în poporul Său Sfânt. El e Alfa și Omega: ceea ce a început în El, în El se va împlini.”

Pentru aceste timpuri e prevăzut ca Puterea Trinitară, Atotputernicia lui Dumnezeu să ducă la împlinire planul lui Dumnezeu. Cu referire la aceasta, Spiritul Sfânt afirmă în mesajul din 12 decembrie 2012: „Va veni ziua când lucrarea lui Dumnezeu se va manifesta în toată puterea Sa. Nimeni nu va putea să ignore acest lucru, pentru că nu vor mai fi căi de scăpare.[...] Acestui popor iniţial i se vor alătura şi altele, din tot Universul, şi se va forma o singură turmă adunată în jurul Unicului Păstor, Isus Cristos. Dumnezeu se va servi de acest popor pentru a înfrânge împărăţia lui Lucifer, împărăţia morţii”.

În mesajul din 6 ianuarie 2013, Sfântul Mihail ne-a comunicat începutul Misiunii Universale. Aceasta este încredinţată nouă, tuturor celor care-I aparţinem lui Cristos. În fruntea acestei misiuni a fost pusă omenirea fidelă de pe Alfa Centauri, în locul omenirii de pe Pământ, aşa cum era prevăzut iniţial în planurile lui Dumnezeu; omenirea noastră, din păcate, nu a răspuns corespunzător. Sfântul Mihail explică: „Decizia lui Dumnezeu privind Pământul trebuie privită prin optica dreptății, dar şi a bunătății și îndurării: Dumnezeu nu putea permite ca o omenire fragilă și nepregătită ca a voastră să poarte povara unei responsabilități atât de mari.”

Era necesar să fac acest scurt rezumat al ultimelor mesaje, pentru a pune înaintea ochilor voştri firul conductor al conţinutului mesajelor, ca să nu vă pierdeţi în detalii şi în interpretări umane. Dorim, acum, să adăugăm câteva puncte, ca şi mărturie a noastră, pentru a vă încuraja.

1. Dumnezeu este Drept, de o perfecţiune divină. În acelaşi timp, Dreptatea Sa e Bunătate şi Îndurare; e Adevărul desăvârşit în care se oglindesc viaţa noastră şi întreaga realitate. Suntem chemaţi să acceptăm acest Adevăr şi să-l adorăm cu umilinţă.

Dumnezeu nu respinge pe nimeni, nici măcar omenirea de pe Pământ, în ciuda infidelităţii sale. De acest fapt trebuie să fim martori tocmai noi, cei de pe Pământ, care L-am cunoscut pe Isus Cristos solidar nouă în toate, în afară de păcat. [2] Această mărturie a noastră învinge răul prin Cristos şi aduce o mare contribuţie Mântuirii întregului Univers. Nimeni nu ne poate dispensa de această mărturie, nici nu o poate înlocui. Dimpotrivă, suntem chemaţi să învingem răul de pe Pământ, înpreună cu întregul trup Mistic al lui Cristos.

1. În Bunătatea şi Înţelepciunea Sa infinită, Dumnezeu ştie cum să procedeze şi adaptează instrumentele şi modalităţile pentru a conduce Universul întreg la Noua Creaţie. Acţiunea sa e în folosul tuturor, inclusiv al nostru, cei de pe Pământ. Ştim că, înaintea Lui, cei din urmă pot fi cei dintîi, iar cei dintîi pot fi cei din urmă; [3] cu toţii, însă, suntem chemaţi la plinătate. Tot ceea ce Dumnezeu realizează în Univers se revarsă pe Pământ şi viceversa.
2. Acţiunea lui Dumnezeu se desfăşoară în toată puterea Sa, şi noi dăm mărturie despre acest lucru. Dacă primiţi această acţiune în adâncul spiritului vostru, o veţi experimenta tot mai mult zi de zi şi o veţi reflecta asupra celorlalţi. De aceea, fiţi fideli lui Dumnezeu în tot ceea ce aţi fost învăţaţi.
3. Participarea poporului lui Dumnezeu de pe Pământ la Misiunea Universală nu a dispărut şi nici nu a fost redusă. De fapt, acţiunea principală a lui Dumnezeu, prin instrumentele Sale, e o acţiune în spirit, care se revarsă neîncetat asupra întregului Univers. Într-o bună zi, ea va manifesta înaintea ochilor noştri rodul său: Noua Creaţie. Deci, curaj!
4. Acţiunea lui Dumnezeu porneşte în principal dinlăuntrul nostru, pentru ca apoi să se exprime în afară. Aceasta a fost experienţa primelor Rusalii, [4] experienţa tuturor sfinţilor. Dumnezeu acţionează pentru a ajunge la om, a-l transforma şi a-l conduce la starea perfectă a fiinţei sale, pentru ca să poată să guverneze Universul împreună cu Creatorul său. Lăsaţi-vă antrenaţi de acţiunea puternică a lui Dumnezeu, care vă aşează pe drumul Noii Creaţii. Reunirea în Cristos a Universului nu se va petrece în mod magic, prin excursii pe astronave, sau prin persoane care nu sunt dispuse să se lase transformate de Dumnezeu. Nu vă lăsaţi înşelaţi de duşman prin fantezii sau interpretări omeneşti!
5. Fraţii din Univers credincioşi lui Dumnezeu sunt în acţiune împreună cu noi. Şi acţiunea lor se desfăşoară în principal în spirit şi sunt uniţi între ei în Spiritul Sfânt. Ei ne-au spus: „Arma noastră cea mai puternică este comuniunea în Spiritul Sfânt; ea este mai puternică decât ştiinţa şi decât tehnologia noastră.”

Progresiv, intrăm tot mai mult în Rusaliile Cosmice, [5] în care e introdus fiecare fiu al lui Dumnezeu unit mistic cu Cristos, ca şi fiecare nucleu şi toate nucleele din Univers. Astfel, ia naştere un popor nou care înaintează înspre Noua Creaţie, care trăieşte unit într-o inimă şi un suflet [6] în Spiritul Sfânt.

Rugaţi-vă, contemplaţi, oferiţi-vă lui Dumnezeu, mărturisiţi-L pe Isus Cristos, şi veţi putea experimenta cu inimile voastre puternica acţiune a lui Dumnezeu. Uniţi cu Isus, veţi putea percepe şi acţiunea lui Dumnezeu care trece prin instrumentele sale particulare: îngerii, Nucleul Central, fraţii fideli lui Dumnezeu. Aceştia din urmă se vor face simţiţi şi se vor prezenta, când Dumnezeu o va permite, sufletelor deschise şi nucleelor care trăiesc Rusaliile Cosmice.

Noi ne vom oferi lui Dumnezeu şi ne vom ruga pentru voi toţi, pentru a rămâne uniţi cu voi. Comuniunea noastră va fi activă: vă vom comunica mereu şi vă vom explica ceea ce va fi necesar pentru drumul vostru înspre realizarea planului lui Dumnezeu.

Amintiţi-vă că comuniunea în Spiritul Sfânt e marea putere care face să tremure forţele infernale.

Cu o îmbrăţişare fraternă şi cu binecuvântarea Dumnezeului Unul şi Întreit,

Tomislav Vlašić

[1] Toate mesajele citate au fost publicate pe acest site

[2] Cf. Ev 4, 15

[3] Cf. Mt 20, 16

[4] Cf. Fapte 2

[5] despre Rusaliile Cosmice se vorbeşte pe larg în carte Stefaniei Caterina „Rescrierea Istoriei –   Vol. I  În Gândul lui Dumnezeu” cap. 6

[6] Cf. Fapte 4, 32

anul care abia a început ne face să avem o atenție și o reponsabilitate și mai mari față de lucrarea lui Dumnezeu pe care am recunoscut-o și pentru care ne-am oferit viața. De fapt azi, mai mult ca oricând, suntem invitați să participăm activ la realizarea planurilor lui Dumnezeu pentru aceste timpuri, după cum veți putea înțelege lecturând mesajul Sfântului Arhanghel Mihail.

Citindu-l, vă veți da seama că este vorba despre mai mult decât un simplu mesaj: l-aș numi un document care enunță programele lui Dumnezeu pentru Pământ și pentru întregul Univers. De aceea, consider inutile reflecțiile mele, care n-ar putea să adauge nimic conținutului puternic al vorbelor Sfântului Mihail.

Nu-mi rămâne, prin urmare, decât să mă rog pentru voi, împreună cu toți colaboratorii mei, pentru ca să puteți înțelege importanța acestui mesaj și pentru a vă fi tot mai clar locul pe care Dumnezeu vi l-a rezervat în planurile Sale în aceste timpuri.

Vă binecuvântez și vă doresc un an fericit cu Domnul.

Dumnezeu să vă dăruiască pacea.

Mesajul Sfântului Arhanghel Mihail din 6 ianuarie 2013, Epifania Domnului

”Dragi frați și surori de pe Pământ, vă aduc salutul Dumnezeului Preaînalt și, din porunca Lui, vin să vă anunț câteva lucruri importante pentru viitorul întregii omeniri.

După cum bine știți, în anul 2012 care de-abia s-a încheiat, Dumnezeu a întrebat omenirea de pe Pământ dacă dorește sau nu să-L primească pe Isus Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu și Mântuitor, supunându-I-se Lui cu totul. Răspunsul afirmativ era condiția esențială pentru demararea marii Misiuni Universale a Bisericii, poporul lui Dumnezeu: aceea de a duce fiecărei planete din Univers vestea Mântuirii. Această misiune ar fi trebuit să înceapă de la Rusalii, însă aceasta nu s-a întâmplat, după cum v-a fost pe larg explicat în acești ani.

Dorința lui Dumnezeu era aceea ca omenirea de pe Pământ, la sfârșitul anului 2012, să răspundă afirmativ la invitația Sa și să fie în fruntea Misiunii Universale, deoarece pe Pământ Isus Cristos s-a întrupat, a murit și a înviat pentru toată omenirea din Univers. Frații din Univers credincioși lui Dumnezeu, capabili să se miște liber în spațiu, ar fi pus la dispoziția omenirii voastre cunoștințele și mijloacele lor, acționând în deplină comuniune cu voi pentru a duce la împlinire această sublimă misiune.

Misiunea Universală a poporului lui Dumnezeu este o fază deosebit de importantă a planului lui Dumnezeu, prin care fiecare realitate existentă în cer va fi reunită în Isus Cristos, pentru ca El să o încredințeze Tatălui la sfârșitul timpurilor. Reunirea în Cristos a întregii Creații precede Venirea în Slavă a lui Cristos, care va marca sfârșitul Creației Vechi și începutul Noii Creații.

Pe parcursul istoriei voastre, Dumnezeu v-a chemat neobosit la convertire, ridicând profeți și sfinți, și, în final, trimițându-L pe Fiul Său Isus Cristos. Până în ziua de astăzi, Dumnezeu a pus la dispoziție toate mijloacele pentru a vă ajuta să vă înțelegeți destinul. V-a trimis-o pe Preacurata Fecioară Maria, Mama lui Isus și Mama vostră, care  s-a arătat de nenumărate ori pe Pământ. Dumnezeu nu   v-a ascuns nimic din planurile Sale: prin Isus Cristos, a făcut cunoscută dorința Sa de a fi Tată fiecărui om și v-a poruncit să evanghelizați toate neamurile; v-a vorbit despre Noua Creație.

Planul de a reuni în Cristos toate lucrurile din Cer și de pe Pământ, despre care vorbește Biblia, [1] v-a fost anunțat și explicat în mod repetat, prin cărţile și mesajele pe care le-ați putut cunoaște prin  acest site.

Dumnezeu a stabilit sfârșitul anului 2012 ca limită, după care, în cazul lipsei unui răspuns afirmativ din partea omenirii voastre, El ar fi procedat altfel, încredințând misiunea de evenghelizare a Universului omenirilor fidele Lui, în frunte cu una din aceste omeniri. Anul 2012 s-a încheiat și Dumnezeu dorește să fiți înștiințați  de ceea ce s-a petrecut și se petrece în Univers, pornind de la Pământ.

Încep prin a vă spune că Dumnezeu a acționat adânc în suflete și mulți dintre voi s-au trezit. Conținutul cărților și al mesajelor pe care le-ați cunoscut prin acest site, au ajuns acolo unde trebuia să ajungă. Dumnezeu are mijloacele sale, atât obişnuite cât și extraordinare, pentru a transmite mesajul Său celui care-L iubește, are credință, e umil și generos, întocmai după cum stă scris: ”…Pe cei umili îi va învăța căile Sale”. [2] Dumnezeu e Dumnezeu și nimeni nu-L poate împiedica sau opri. De aceea, vă asigur că difuzarea acestor mesaje, în ciuda piedicilor și dificultăților, a fost larg răspândită în interiorul și-n afara Bisericii, mai mult decât v-ați putea imagina.

Era necesar ca poporul lui Dumnezeu să ajungă să cunoască conţinutul acestor mesaje. De fapt, ele nu trebuie considerate revelații printre atâtea altele, ci constituie o puternică chemare profetică pentru aceste timpuri, strâns legată de aparițiile mariane de la Fatima și de la Medjugorje, care au fost o intervenție enormă și directă a lui Dumnezeu în istoria voastră, de care nu sunteți încă pe deplin conștienți. De-a lungul acestor apariții, Sfânta Fecioară a atins multe aspecte ale vieții spirituale, dar cuvintele Sale au fost prea adesea interpretate în mod omenesc, redimensionate sau ținute sub tăcere, pentru că erau incomode. Tot ceea ce v-a fost transmis prin acest site, reprezintă completarea naturală și aprofundarea a ceea ce Sfânta Fecioară a explicat, la un nivel general și cu un limbaj mai simplu, adresat marilor mase de credincioși, atât la Fatima cât și la Medjugorje.

În baza a ceea ce v-a fost revelat în acești ani, pe Pământ s-au format multe nuclee de persoane doritoare să participe activ la planul lui Dumnezeu de a reuni în Cristos toate lucrurile. În ciuda dificultăților, pe Pământ s-a format un mic rest fidel lui Dumnezeu și gata să I se pună la dispoziție. Lui Dumnezeu I-a bineplăcut acest rest; îl iubește și-l ocrotește. Cu toate acestea, numărul persoanelor gata să se dăruiască până la capăt, a fost considerat de Dumnezeu ca fiind insuficient pentru a înfrunta misiunea de evanghelizare a întregului Univers.

Din păcate, marea majoritate a omenirii de pe Pământ, pentru a nu știu câta oară, a ignorat sau a respins invitația lui Dumnezeu. Chiar și mulți creștini au rămas indiferenți, iar alții s-au opus pe față acestui mesaj, în numele ”doctrinei sănătoase”; alții şi-au bătut joc de conținutul acestor mesaje considerându-le ciudate, fanteziste, străine de drumul Bisericii. Fiecare a făcut alegerea pe care a considerat-o potrivită, în libertatea conștiinței sale.

Din păcate, marea majoritate a omenirii de pe Pământ, pentru a nu știu câta oară, a ignorat sau a respins invitația lui Dumnezeu. Chiar și mulți creștini au rămas indiferenți, iar alții s-au opus pe față acestui mesaj, în numele ”doctrinei sănătoase”; alții şi-au bătut joc de conținutul acestor mesaje considerându-le ciudate, fanteziste, străine de drumul Bisericii. Fiecare a făcut alegerea pe care a considerat-o potrivită, în libertatea conștiinței sale.

Dumnezeu a așteptat răbdător, fără să forțeze pe nimeni. Acum, timpul dat Pământului pentru a se decide, s-a terminat, și Dumnezeu a luat deciziile Sale, pe care le sintetizez în câteva puncte, pentru a vă facilita înțelegerea, pentru a putea reflecta și a vă ruga.

1. 1. Misiunea de evanghelizare a Universului a fost încredințată omenirilor fidele lui Dumnezeu și una dintre ele, în particular, va fi în fruntea întregii misiuni. A fi în frunte, în acest caz, are o semnificație foarte diferită de ceea ce înțelegeți voi pe Pământ. Nu este vorba despre crearea unei ierarhii asemenea celei de pe Pământ, unde unul comandă și ceilalți ascultă, ci mai degrabă de a asigura coordonarea diverselor acțiuni prevăzute, pentru a face în așa fel ca misiunea să-și atingă obiectivele. Toate omenirile fidele vor acționa la unison și comuniunea lor va fi adevărata lor forță, superioară forţei mijloacelor de care dispun.

 Domnul Universului le-a cerut omenirilor fidele să aleagă ele poporul pe care îl consideră cel mai potrivit să fie în fruntea misiunii. Popoarele fidele lui Dumnezeu au ales omenirea de pe planeta Alfa Centauri, pentru fidelitatea sa absolută, pentru vastele cunoștințe științifice și tehnologice și pentru poziționarea planetei, care o face să fie potrivită ca bază. Acest popor va furniza oameni, mijloace, precum și spații potrivite pentru ca frații care vor călători în Univers să se poată odihni și ruga. Locuitorii planetelor fidele lui Dumnezeu care nu vor fi implicați direct în misiune, vor avea sarcina de a se ruga și de a se oferi lui Dumnezeu pentru misionari și pentru popoarele care trebuie evanghelizate.

1. 2. Dumnezeu a prevăzut ca misiunea fraților fideli să înceapă astăzi, în ziua în care Biserica de pe Pământ celebrează Epifania Domnului. Această zi are o importanță enormă în istoria Mântuirii.

 Voi pomeniți astăzi vizita Regilor Magi, veniți ca să-L adore pe Isus călăuziți de stea; mulți dintre voi cred că este vorba despre figuri legendare, însă acei regi veniseră cu adevărat ca să-L viziteze pe Isus; nu din îndepărtatul Orient, ci din spațiu: era vorba despre regi și preoți ai omenirilor credincioase lui Dumnezeu. Au venit ca să-L adore pe Dumnezeul făcut Om, să-i făgăduiască fidelitate și să se pună la dispoziția Sa; făcând astfel, recunoșteau și acceptau opera de Mântuire a lui Isus Cristos, în numele tuturor omenirilor credincioase.

 Ei veneau și ca să-i mulțumească Fecioarei Maria și ca să o venereze ca Mamă a lor, veneau ca să-i mulțumească și să-l venereze pe Sfântul Iosif, cel drept între drepți. Astronava lor s-a oprit pe locul unde se afla Isus și strălucea cu o lumină minunată; acea lumină era salutul tuturor omenirilor fidele dat Mântuitorului Universului. Oamenii de pe Pământ au văzut acel semn și l-au luat drept o stea deosebită, un fenomen măreț al naturii.

 Acei oameni veneau și ca să-l întâlnească pe regele Irod și să-i dea de știre ceea ce se petrecea; Dumnezeu dorea ca poporul lui Izrael să cunoască evenimentul atât de așteptat al nașterii lui Mesia. De multe ori Dumnezeu a trimis poporului Său mesageri proveniți din alte omeniri; aceasta nu era, desigur, prima oară. Oamenii de pe Pământ nu i-au recunoscut ca atare: din când în când i-au luat drept îngeri, figuri mitice, zei, etc. Știți bine cum a reacționat Irod: s-a temut să nu-și piardă tronul și a încercat să-L elimine pe Regele Regilor, poruncind un masacru oribil al copiilor nevinovaţi, unul dintre multele  din istoria voastră.[3]

Arătându-se acelor regi, Isus s-a arătat tuturor omenirilor din Univers credincioase lui Dumnezeu încă de la Creație, care se rugaseră mult pentru venirea Mesiei şi care ajutaseră de multe ori poporul ales. Prin urmare, se cuvenea ca Isus să li se arate așa cum s-a arătat omenirii de pe Pământ. De aceea, Dumnezeu a ales această zi pentru a iniția misiunea care are scopul de a face cunoscută tuturor popoarelor din Univers Mântuirea Domnului.

      1. 3. Începutul Misiunii Universale este faza care precede în mod direct venirea glorioasă a lui Cristos, care va pune capăt istoriei așa cum o cunoașteți acum și care va marca începutul Noii Creații. Înainte de aceasta, după cuvintele lui Isus, trebuie ca Evanghelia Împărăției să fie vestită tuturor popoarelor [4]. Tot ceea ce există trebuie să fie reunit în Cristos pentru a putea intra în Noua Creație.

 Astăzi, frații fideli lui Dumnezeu pornesc să vestească că Isus a salvat omenirea și că împărăția lui Lucifer e pe sfârșite. Planetele care așteaptă această veste sunt numeroase; sunt mulți bărbații și femeile care trebuie să fie eliberați din sclavia păcatului și de sub stăpânirea forțelor întunecate.

 Fiți conștienți de măreția acestei zile și bucurați-vă! Începe o misiune cum nu s-a mai văzut până acum. De bunul mers al  acestei misiuni depinde destinul întregului Univers: cu cât va fi răspândită și primită mai repede vestea mântuirii, cu atâta se grăbește venirea în slavă a lui Isus. Rugați-vă, deci, pentru frații voștri misionari în Univers și pentru cei care așteaptă Mântuirea, pentru ca inimile lor să fie deschise.

      1. 4. Să trecem, acum, la situația de pe Pământ. Omenirea voastră ar fi trebuit să fie în fruntea întregii Misiuni Universale, dar s-a sustras voit acestei sarcini. Realitatea Universului este ascunsă ochilor majorității oamenilor, fie din obtuzitatea și reaua credință a conducătorilor voștri politici, fie din cauza răcelii preponderente a omenirii voastre față de Dumnezeu. De aceea, omenirea de pe Pământ trebuie să-i cedeze locul celei de pe Alfa Centauri și trece inevitabil în plan secund.

Decizia lui Dumnezeu privind Pământul trebuie privită prin optica dreptății, dar şi a bunătății și îndurării: Dumnezeu nu putea permite ca o omenire fragilă și nepregătită ca a voastră să poarte povara unei responsabilități atât de mari. Altfel ar fi fost dacă marea majoritate a omenirii de pe Pământ ar fi răspuns invitației Domnului: atunci ea ar fi fost rapid pregătită de Dumnezeu, cu ajutorul fraților fideli, și flancată în această misiune de alte omeniri, după cum v-a fost explicat de multe ori. Însă aceasta nu s-a întâmplat.

 Cu toate acestea, Dumnezeu nu a uitat de fiii Săi de pe Pământ care-i sunt fideli, care au suferit și și-au oferit Lui viața. Nu a uitat rugăciunile și lacrimile profeților și sfinților, şi nici de sângele atâtor martiri. Mai ales, nu a uitat ceea ce Fiul Său a spus, a făcut și a pătimit pe planeta voastră, și nici meritele infinite a Preasfintei Fecioare Maria și ale Sfântului Iosif.

De aceea, Dumnezeu a lăsat rămășiței Sale fidele de pe Pământ sarcina și privilegiul de a evangheliza Pământul. Ar fi putut să trimită pe planeta voastră omenirile fidele pentru a împlini ceea ce voi nu ați împlinit încă, dat fiind că Evanghelia nu a ajuns încă la toate neamurile Pământului. Dumnezeu, însă, a dorit să vă lase vouă orice inițiativă pentru a evangheliza Pământul. Frații fideli se vor limita la a vă ajuta, în modul și la timpul stabilite de Dumnezeu; El v-a promis ajutorul lor și ei vor veni, pentru că Dumnezeu își ține promisiunile. Intevenția lor, însă, va fi mult mai limitată comparativ cu ce ar fi fost dacă Pământul ar fi răspuns afirmativ și dacă ar fi fost în fruntea misiunii; și aceasta este dreptatea lui Dumnezeu.

 Vă revine vouă, tuturor, sarcina de a evangheliza planeta voastră, care are mare nevoie: pe Pământ predomină păgânismul și inima oamenilor e departe de adevăratul Dumnezeu. Tuturor nucleelor care s-au format în acești ani, mai ales celor purtătoare, le revine sarcina de a deschide drumul celor de bunăvoință. Dumnezeu nu vă cere lucruri mari ci mai degrabă să trăiți și să mărturisiți viața lui Dumnezeu și viața frățească, după legile lui Dumnezeu.

De aceea, a sosit timpul să depășiți orice dezbinare și neînțelegere și să lucrați uniți pentru Împărăția lui Dumnezeu. E timpul ca fiecare să se desăvârșească, ca fiecare nucleu să caute comuniunea fraternă ca Bine Suprem și ca adevărata forță capabilă să evanghelizeze. Să știți că comuniunea autentică e prima voastră mărturie, e baza pe care se fondează orice intervenție extraordinară a lui Dumnezeu; nici frații fideli nu vă vor putea ajuta dacă nu veți fi uniți, dacă nu vă veți iubi din inimă. Ei n-ar veni niciodată să viziteze un nucleu în care există certuri și dispute; acesta n-ar fi un teren propice pentru acțiunea lor.

Îmbunătățiți-vă, deci, viața și aspirați către sfințenie. V-a fost spus că Neprihănirea, Oferirea vieții și Comuniunea sunt fundamentele Împărăției lui Dumnezeu; [5] străduiți-vă să trăiți integri, oferiți lui Dumnezeu, în comuniune între voi și cu tot Trupul Mistic al lui Cristos.

Rugați-vă pentru cei răposați, pentru ca și sufletele din Purgatoriu să poată fi părtași pe deplin la planul lui Dumnezeu și să fie reuniți în Cristos. Rugăciunea voastră e importantă pentru ei, așa cum e importantă rugăciunea lor pentru voi.

Botezați în Spirit Sfânt și Foc cât mai multe suflete posibil, așa cum ați fost învățați, [6] pentru că toți cei care doresc, să poată accede la harul baptismal și să facă parte din poporul lui Dumnezeu.

 Chiar dacă nu vă veți deplasa fizic în Univers, așa cum vor face frații fideli lui Dumnezeu, veți participa oricum în spirit la misiunea lor, iar ei contează pe rugăciunea voastră. Simțiți-vă părtași în toate privințele ai marii Misiuni Universale; participarea în spirit nu e mai puțin importantă decât cea fizică, și sarcina care vă revine pe Pământ nu e, cu siguranță, de nivel secundar. Nu veți fi lipsiți de greutăți, pentru că Lucifer va fi tot mai furios pe Dumnezeu și pe fiii lui Dumnezeu; nu vă va putea face niciun rău, dacă veți rămâne fideli lui Dumnezeu și legilor Sale.

Mențineți-vă uniți cu instrumentele extraordinare ale lui Dumnezeu din acest timp: îngeri, Nucleul Central și frații fideli lui Dumnezeu; trăiți o comuniune autentică cu ei, pentru a fi ocrotiți și ajutați. Aceste instrumente mijlocesc fără încetare pentru omenire înaintea lui Dumnezeu; acum, ele  au sarcina de a deschide drumul, cu rugăciunea lor și cu dăruirea lor totală, tuturor celor care vor evangheliza Universul și Pământul.

1. 1.       Ziua de astăzi marchează o separare și mai netă între fiii lui Dumnezeu și fiii întunericului. Lucifer va fi slăbit de puterea care se va revărsa în Univers odată cu demararea Misiunii Universale; Lucifer se opune dintotdeauna acestei misiuni, dar știe că nu o mai poate întârzia de acum înainte. Ferocitatea cu care va acționa va fi ca să-și ascundă disperarea; de aceea, nu vă temeți de el, ci înfruntați-l cu armele credinței și adevărului, rămânând uniți cu Dumnezeu, și veți fi mereu învingători.

Fiți curajoși și continuați-vă drumul cu hotărâre. Faceți ceea ce ține de voi, după originalitatea voastră, şi în funcţie de locul și de circumstanțele în care trăiți. Nu forțați și fără fanatisme! Trăiți cu simplitate Evanghelia și învățăturile pe care le-ați primit și pe care le veți primi. Vă va fi dat tot ceea ce vă este necesar pentru a vă înțelege mai bine misiunea. Dumnezeu nu va abandona nicidecum Pământul, dimpotrivă, El dorește ca tot binele care există pe Pământ să fie atras la Isus Cristos, prin mărturia voastră; veți avea ajutor din belșug.

1. 2. Începând de astăzi, vi se cere un discernământ mai mare: nu vă irosiți forțele căutând să schimbați inimile împietrite, care nu vor să se schimbe. Atenția voastră trebuie să se îndrepte către oamenii de bunăvoință, care nu-l cunosc pe Dumnezeu din ignoranță, dar care sunt dispuși să fie învățați. Nu cădeți în capcana de a începe să vă contraziceți cu cei care resping mărturia voastră; nu încercați să convingeți pe nimeni. Fiți respectuoși față de toți, nu judecați pe nimeni, fiți gata să dați mărturie dacă vi se cere, dar nu pierdeți timp.

Să știți să distingeți între cei care vă pun întrebări pentru că doresc să cunoască adevărul și cei care vi le pun pentru a vă pune la încercare, așa cum făceau fariseii cu Isus. Acestora din urmă nu le răspundeți și lăsați-i în grija lui Dumnezeu. Celui care nu vrea să vadă adevărul, îi va fi îndeplinită dorința: încetul cu încetul, nu va mai înțelege ce este adevărul și va intra într-un întuneric tot mai adânc. Fiecare va avea ceea ce a ales.

Nu te teme, mică rămășiță de pe Pământ, turmă mică iubită de Dumnezeu! Începe să-ți înalți capul pentru că se apropie Cel care e lumina ta: Cristos cel Glorios, speranța neamurilor. Continuă-ţi cu hotărâre drumul spre libertate! Nu te uita la împietrirea inimilor din jurul tău, nu te lăsa descurajat de condiția mizerabilă de pe Pământ, ci ațintește-ți privirea spre adevăratul Dumnezeu și înspre steaua care strălucește pentru tine: Maria, Mama ta, fiica lui Dumnezeu și a omenirii tale. Nu te ocupa de cei care resping viața lui Dumnezeu și sunt deja morți, chiar dacă aparent trăiesc; ocupă-te de cei care doresc să se nască de sus. Înțelege cuvintele Învățătorului și Domnului care a spus: ”Lasă morții să-și îngroape morții; tu mergi și vestește Împărăția lui Dumnezeu”.

Vă binecuvântez și sunt alături de voi cu oştirile mele, în Numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt”.

[1] Cf. Ef 1, 8-12

[2] Cf. Ps 25, 9

[3] Cf. Mt 2, 1-12

[4] Cf. Mt 24, 14

[5] Cf. ”Dincolo de Marea Barieră” cap. 11

[6] Cf. ”Dincolo de Marea Barieră” cap. 9

la sfârșitul acestui an, 2012, despre care atât de mult v-am vorbit și v-am dat mărturie, primim acest mesaj al Spiritului Sfânt, care încheie colocviul Său cu noi. Trebuie să-l prețuim, pentru a absorbi ceea ce conține și pentru a înțelege ce ne așteaptă. Toate mesajele din acest an vor fi, ca de obicei, adunate într-o carte care va fi în curând publicată. Între timp, vă recomandăm din nou lecturarea cărții ”2012 Alegerea decisivă a omenirii” (disponibilă deocamdată in limbile italiană și croată) care vă va oferi un cadru general și coordonatele pentru drumul de parcurs în viitor.

Noi vom continua să ne rugăm, să ne oferim viața pentru voi și să vă facem cunoscut ceea ce ne va fi transmis. Multe nuclee s-au format până acum și se vor forma și altele. Acesta este poporul nou al lui Dumnezeu despre care vorbește și Spiritul Sfânt, care crește și care vă însoțește cu rugăciunea.

Profităm de această ocazie pentru a vă ura un Crăciun Sfânt și un An Nou în care să porniți pe drumul înspre Noua Creație, în lumina lui Dumnezeu, în prezența Sa și sub călăuzirea Păstorului Isus Cristos.

Mesajul Spiritului Sfânt din 12 decembrie 2012

”Dragi fii, anul 2012 se apropie de sfârșit, ca și lunga noastră convorbire. În acest an v-am vorbit ca să vă pregătesc pentru planurile lui Dumnezeu pentru acest timp. Nu     v-am vorbit doar prin mesaje; de fapt, acțiunea Mea s-a desfășurat mai ales în spiritul vostru, unde impulsurile Mele v-au format și v-au instruit. Dincolo de ceea ce ați putut înțelege rațional, am acționat în voi, precum și în oamenii de bunăvoință. Acțiunea Mea a fost silențioasă și puternică; cei care au fost deschiși și dornici să fie povățuiți, au putut să o primească.

La sfârșitul anului 2012, doresc să vă spun încă o dată că vă iubesc și vă consider prețioși. Voi toți sunteți importanți în planurile lui Dumnezeu, indiferent ce ați gândi voi sau alții despre voi înșivă. Viața voastră e valoroasă în sine și e prețioasă pentru că poartă amprenta de neșters a Creatorului. Sunt bucuros de pașii pe care i-ați făcut în acest an. Celor care se simt obosiți și care cred că nu au făcut nimic bun, le spun să nu se descurajeze, ci să lase la o parte orice sentiment de vinovăție, orice frustrare, și să se cufunde în bunătatea lui Dumnezeu, care e mereu gata să vă redea încrederea și forțe noi.

Doresc să vă prezint un cadru al situației actuale în care se află omenirea de pe Pământ și împreună să aruncăm o privire asupra a ceea ce vă așteaptă. E vorba de indicații generale, pentru că n-ați putea să înțelegeți în detaliu ceea ce se întâmplă și se va întâmpla, atât e de complex mozaicul pe care Dumnezeu îl alcătuiește pentru a salva omenirea. De cine să o salveze? În primul rând de ea însăși, pentru că omenirea de pe Pământ, per ansamblu, e oarbă și încăpățânată; nu-și cunoaște destinul și se lasă purtată încoace-încolo de glasul înșelător al atâtor falși profeți și salvatori.

Pentru a înțelege ceea ce vă spun, vă reamintesc, înainte de toate, că omenirea de pe Pământ nu e singură în Univers. Acesta este un lucru cert pe care n-ar trebui să-l pierdeți din vedere și despre care am vorbit deja. Pentru voi e fundamental să înțelegeți că faceți parte dintr-un scenariu mult mai mare decât ceea ce vedeți și vă este prezentat; și, pentru că nu sunteți singuri în Univers, trebuie să înțelegeți și că nu vă veți mântui singuri și că aveți nevoie de ajutorul altor frați din Univers, fideli lui Dumnezeu. Împreună cu ei, va trebui să colaborați pentru a-i ajuta pe alți frați din Univers care așteaptă vestea Mântuirii.

Omenirea de pe Pământ nu cunoaște această realitate decât din auzite, din cauza dezinformării practicate de conducătorii voștri. De aceea, treptat, Dumnezeu va începe să dea semne vizibile și fără echivoc ale prezenței altor omeniri în Univers; nu doar a celor credincioase Lui ci și a altor omeniri care sunt aliate cu Lucifer și care speră să obțină de la el o mare putere în Univers. Nu trebuie să vă temeți din această cauză: nimic rău nu li se va întâmpla adevăraților fii ai lui Dumnezeu; marea parte a oamenilor, însă, va fi cuprinsă de confuzie și de teama de evenimente dramatice. Se vor înmulți profeții mincinoși și șarlatanii, la care oamenii care sunt departe de Dumnezeu vor apela pentru a obține garanții. Puternicii Pământului vor fi derutați și nu vor mai putea să ascundă această realitate așa cum au făcut până acum.

Numai cine va sta temeinic în Dumnezeu și va fi unit cu Isus Cristos – Salvatorul va avea lumina să înțeleagă aceste evenimente și să-i ajute și pe alții să înțeleagă. La nimic nu va mai sluji deținerea unei funcții importante în politică sau în viața religioasă, nici faptul de a fi studiat teologia sau de a fi mari oameni de știință, pentru a înțelege semnele timpurilor care vă așteaptă. Numai cei smeriți vor înțelege, cei pe care lumea îi respinge, dar care au o credință autentică în Dumnezeu Unul și Întreit. Aceștia au crezut, cu toate că au fost persecutați și batjocoriți; au fost și sunt uniți cu Cristos prin Inima Neprihănită a Mariei. Acestor fii le va fi dat să înțeleagă toate lucrurile și vor experimenta adevărata comuniune cu frații din Univers credincioși lui Dumnezeu, de la care vor primi un puternic ajutor în toate.

Binele și răul vor ieși tot mai mult la iveală pe Pământ și acțiunile oamenilor se vor arăta în adevărata lumină. Vor fi în sfârșit dezvăluite gândurile inimilor [1]. Aceasta se va petrece pentru că Dumnezeu se va manifesta tot mai mult în mijlocul poporului Său. Va fi un popor nou, capabil să mărturisească viața lui Dumnezeu. Toate acestea vor face să iasă la iveală fiii întunericului, care vor încerca în toate modurile să contracareze acțiunea adevăraților creștini, fără însă să reușească. Diviziunea între fiii lui Dumnezeu și fiii întunericului va fi tot mai netă, zid contra zid. Între aceste două blocuri vor rămâne cei care nu au făcut nicio alegere în viață, care au trăit superficial, după tiparele lumii. Aceștia vor fi înfricoșați și nesiguri ce să facă. Între aceștia, există oameni care se comportă astfel din ignoranță, nu din răutate: nimeni nu le-a vorbit vreodată de Dumnezeu așa cum ar fi trebuit. Dacă vor dori și vor arăta bunăvoință de a-și schimba viața, vor fi recuperați și uniți poporului lui Dumnezeu.

Poporul lui Dumnezeu va fi tot mai puternic și unit cu instrumentele extraordinare din aceste timpuri, adică îngerii, Nucleul Central și frații din Univers fideli lui Dumnezeu. Această comuniune va fi un obstacol insurmontabil pentru Lucifer și discipolii săi. Dumnezeu va revela încet-încet existența și acțiunea instrumentelor extraordinare care vor fi tot mai active și mai puternice.

Tuturor li se va cere o decizie puternică: Isus Cristos va trebui să fie în centrul vieții fiecărui creștin și fiecare va fi chemat să crească tot mai mult în credință, în speranță și-n iubire. Nimeni nu se va putea proclama creștin doar cu numele, pentru că credința fiecăruia va fi pusă la încercare așa cum aurul se purifică în foc. Purității credinței va trebui să-i corespundă curăția vieții: poporul va trebui să fie neprihănit și gata pentru Domnul Său. Numai așa va putea fi reunit în Cristos și va putea intra în Noua Creație.

Lucrurile pe care vi le spun nu sunt promisiuni vagi care se vor realiza într-un viitor incert. Acțiunea lui Dumnezeu va fi mai rapidă decât credeți. Nu vă lăsați înșelați de cele ce vedeți: Lucifer pare să domine pe Pământ și viața majorității oamenilor se scurge într-o totală indiferență față de Dumnezeu. În ciuda multor chemări ale lui Dumnezeu de-a lungul istoriei, mai ales prin marile apariții mariane, Pământul se face că nu aude; creștinii înșiși se arată reci și dezinteresați de viața spiritului. Și totuși, Dumnezeu lucrează în adâncul spiritelor și în întreaga Creație.

Va veni ziua când lucrarea lui Dumnezeu se va manifesta în toată puterea Sa. Nimeni nu va putea ignora și să se întoarcă în altă parte, pentru că nu vor mai fi căi de scăpare. Să nu credeți că aceste cuvinte sunt amenințătoare; din contră, nu aveți de ce să vă temeți. Opera lui Dumnezeu este Iubirea Sa, care vindecă și răscumpără, dar care necesită și transformarea vieții, renunțarea la orice egoism. În fața Iubirii lui Dumnezeu, infernul tremură și cu el toți cei care nu doresc să primească această Iubire. Pentru cel care dorește să se lase iubit și transformat de Dumnezeu, sunt pregătite roade de pace și de dreptate.

De aceea, vă invit încă o dată să vă oferiți lui Dumnezeu. Numai astfel El va putea să vă transforme viața și să vă înalțe gândurile, făcându-vă capabili să fiți în pas cu vremurile. Materia nu va mai domina pe Pământ și în Univers, ci va fi subordonată legilor spiritului. Omul nou, destinat pentru Noua Creație, va fi un om spiritual și nu material, așa cum e acum pe Pământ. Acest proces de transformare e deja în desfășurare, dar va cunoaște o accelerare puternică în aceste timpuri.

În vremurile care vin, opera lui Dumnezeu se va manifesta plenar pentru că acțiunea lui Dumnezeu va fi o acțiune Trinitară. Ce înseamnă aceasta? Pentru a vă răspunde, trebuie să fac un pas înapoi și să mă întorc la momentul Creației.

Tatăl a creat toate lucrurile și din sânul Său a izvorât viața. El a dorit să creeze Universul și orice formă de viață care se află în el; printr-un act liber și sublim, Tatăl a dorit să cheme la existență tot ceea ce există. Făcând aceasta, a imprimat viața Sa în Creație și în făpturi, în fiecare după originalitatea sa.

Tatăl a creat prin Fiul, al cărui cuvânt trezește și susține viața. Fiul face tot ceea ce Tatăl gândește și dorește, pentru că Tatăl și Fiul sunt una. Fiul este Cuvântul lui Dumnezeu și acționează în puterea Spiritului Sfânt.

Așa cum Fiul realizează ceea ce Tatăl dorește, tot așa și Eu, Spiritul Sfânt, pun în practică ceea ce Fiul dorește, în conformitate cu gândul Tatălui. Cobor de la Tatăl și de la Fiul și la Ei Mă întorc neîncetat, pentru ca iarăși să cobor și să duc fiecărei făpturi viața, în Vârtejul neîntrerupt al Preasfintei Treimi. [2]

Din sânul Tatălui ia naștere viața, iar viața a ieșit perfectă și curată din mâinile Lui. Tatăl a împlinit desăvârșit opera Sa de creație. Îngerii și oamenii, creaturile cele mai sublime, ar fi trebuit să trăiască după legile divine, să dea ascultare Creatorului lor. O creatură, însă, s-a răzvrătit față de ordinea stabilită de Dumnezeu, în convingerea sa nebunească de a fi mai mare ca Dumnezeu: Lucifer, îngerul răzvrătit, a decăzut și a corupt mulți îngeri și oameni. Aceștia au ales în libertate să se opună planurilor lui Dumnezeu și să ducă o viață diferită de cea gândită de Dumnezeu. Un alt gând și o altă viață au pătruns ca niște paraziți în perfecțiunea Creației. Aceasta e ceea ce numiți păcat originar. Dumnezeu a permis acest lucru pentru că v-a creat liberi. A vrut să fiți fii, nu sclavi. Nu toți îngerii și nu toți oamenii au păcătuit; mulți dintre ei au rămas credincioși lui Dumnezeu încă de la origine și așa sunt și acum, după cum vi s-a explicat de multe ori.

După păcatul originar, Dumnezeu ar fi putut să pedepsească și să-i distrugă pe cei răzvrătiți și să elibereze Creația de prezența lor. Cine L-ar fi putut împiedica? Aceasta nu s-a întâmplat, pentru că Dumnezeu e Iubire. Iubirea nu distruge niciodată, iubirea îl ajută și îl corectează pe cel care a greșit. De aceea, Tatăl a dorit să salveze ceea ce crease, cu toate că s-a răzvrătit. Încă o dată, dorința Tatălui a fost împlinită de Fiul, venit pe Pământ, mort și înviat pentru a salva omenirea răzvrătită. Fiul a împlinit cu desăvârșire lucrarea Sa de Răscumpărare, a mântuit omenirea de sclavia păcatului. Prin sacrificiul Său, Și-a agonisit un popor pe care l-a chemat să fie sfânt și să mărturisească fiecărui om Mântuirea.

Cu Rusaliile, a început lucrarea Mea de sfințire a poporului lui Dumnezeu, după dorințele Tatălui și Fiului, care sunt și ale Mele. Lucrarea Mea continuă și acum fără încetare, pentru a conduce poporul lui Dumnezeu să-L aleagă necondiționat pe Isus Cristos și, în Isus Cristos, pe Tatăl. La sfârșitul acestui an, cei care au ales să se ofere lui Dumnezeu și să participe la lucrarea Sa de reunire în Cristos a tuturor lucrurilor, vor fi gata să pornească în misiunea lor și vor forma un popor cu adevărat sfânt. Acest popor va cuprinde fiii lui Dumnezeu din tot Universul uniți într-un spirit unic. Acestui popor inițial, i se vor alătura alți oameni din întreg Universul, și se va forma o singură turmă, adunată în jurul Unicului Păstor, Isus Cristos. Dumnezeu se va folosi de acest popor pentru a realiza planurile Sale de viață și pentru a înfrânge împărăția lui Lucifer, împărăția morții.

La sfârșitul acestui an decisiv pentru omenire, eu îmi voi fi împlinit lucrarea de Sfințire, așa cum Tatăl a împlinit lucrarea Creației, iar Fiul pe cea de Mântuire. Va începe o nouă operă a lui Dumnezeu: lucrarea Preasfintei Treimi, lucrarea Noii Creații. Prin această lucrare, Dumnezeu va reconduce Creația la dimensiunea sa adevărată, în care spiritul și materia vor fi în armonie între ele și unde fiecare om Îl va cunoaște perfect pe Dumnezeu și va împlini dorințele lui Dumnezeu. Îngerii și oamenii fideli lui Dumnezeu vor fi din nou în comuniune, așa cum trebuia să fie de la început, și vor fi alături de Dumnezeu în lucrarea Sa spre folosul întregii Creații.

Va fi un proces treptat și extrem de solicitant pentru poporul lui Dumnezeu. Multe evenimente se vor succeda și mari semne vor fi date omenirii. Lupta între poporul lui Dumnezeu și poporul întunericului va fi tot mai deschisă, până la manifestarea Anticristului, care va marca etapa finală a drumului înspre Noua Creație. Tuturor celor care vor dori să facă parte din poporul lui Dumnezeu nu din interes, ci din iubire pentru Dumnezeu, le vor fi date harurile necesare pentru a face pașii corecți. Instrumentele extraordinare ale lui Dumnezeu și întregul Său popor vor fi la dispoziția celor care doresc să fie reuniți în Cristos, pentru a ajuta orice om de bunăvoință.

Fii preaiubiți, bucurați-vă în Domnul! El va realiza în voi, cu voi și prin voi făgăduințele Sale. Da, toate sunt pe cale să se împlinească pentru că totul a fost împlinit. Iubirea, rugăciunile, lacrimile, suferințele și martiriul multor fii ai lui Dumnezeu, de pe Pământ și din multe părți ale Universului, au format o mare comoară în ceruri. Din această comoară, unită cu iubirea și atotputernicia Dumnezeului Unul și Întreit, voi toți veți primi forță și iubire, lumină și înțelepciune, pentru a fi protagoniștii vremurilor minunate care așteaptă omenirea; minunate pentru câți Îl iubesc pe Dumnezeu, teribile pentru câți Îl resping.

Totul e împlinit! Din anul care vine se deschide o pagină nouă a istoriei voastre, a istoriei întregului Univers. Va fi o pagină scrisă de mâna lui Dumnezeu și de iubirea creaturilor Sale: îngeri, oameni, mici și mari, vii și răposați. Toți vor fi chemați construiască împărăția lui Dumnezeu, care nu cunoaște apus și care e pregătită din veșnicie pentru cei care își vor fi spălat hainele în Sângele Mielului. [3]

Aici se încheie convorbirea cu voi care a durat tot acest an. Prețuiți lucrurile care v-au fost spuse; meditați-le și puneți-le în practică, și nu vă temeți: nu veți fi lăsați singuri, veți fi călăuziți în toate. Din anul următor vă vor vorbi multe instrumente ale lui Dumnezeu: îngeri, sfinți, frați din Univers credincioși lui Dumnezeu. Aceasta vă va ajuta să intrați tot mai mult în comuniune cu Trupul Mistic al lui Cristos și vă va întări. Veți fi ocrotiți într-un mod special de Preacurata Fecioară Maria și de Sfântul Iosif, cărora vă încredințez încă de pe acum.

Primiți binecuvântarea Mea puternică, împreună cu toată iubirea Preasfintei Treimi, în Numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt.”

[1] Cf. Lc 2, 35

[2] Am vorbit pe larg despre Vârtejul Trinitar în cartea ”Dincolo de Marea Barieră” ed. Luci dell’Esodo 2008, în capitolele 1 și 12.

[3] Cf. Ap 7